Cine-ncepe bine săptămâna?

calendar-660670_960_720De ce să nu încep şi eu anu’ acesta şcolar ca tot omu’? Sau săptămâna? Întreb şi eu aiurea-n metrou, tramvai sau la pas. De ce să nu populez facebook-ul cu poze caracteristice primei zile de şcoală? De ce să nu mă hlizesc la telefon când fac poză? Sau să eliberez nişte porumbei, aşa ca de inaugurare? Din gură, evident. Păi pentru că…

Eu încă mai sunt în vacanţă. De fapt, creierul meu. Refuză cu desăvârşire să priceapă odată că toamnă, septembrie, şcoală, schimbat de program. Şi pentru că… Murphy, Alzheimer, pisici în călduri. Să le iau pe rând.

Luni.

Printr-o fericită împrejurare aflu că eu azi pot să zic pas la festivităţi de început de an şcolar. Aşadar, îmi râd în barbă şugubăţ, scap de trafic, ceva nervi, tocuri, nişte timp pierdut. Încep ziua cu inaugurarea unei cafenele cochete în oraş, mă bucur de o cafea savuroasă, eu şi bluza mea. Prea era albă. Ziua decurge normal, seara se aliniază planetele perfect ca să nu uit prima zi de şcoală. Mă duc să-mi recuperez buburuza mare de la o întâlnire cu colegele ei, ajung mai devreme, parchez, mă lansez într-o discuţie telefonică şi uit cu desăvârşire de ea. Cam… juma de oră.

Când o femeie tace se spune că e o greşeală capitală să încerci s-o întrerupi. Dar când uită să se oprească din vorbit? Aştept idei. Inutil să spun că eram de negăsit, familia mă suna în continuu, eu eram în lumea mea.

Marţi.

Iubesc pisicile în poze, când nu zgârie sau nu sunt în călduri. Îmi încep ziua foarte matinal într-un concert mâţo-simfonic de coţăială. Doamneee, cât de înalt pot să urle cânte!! Inventariam geamurile lăsate deschise peste noapte şi surpriză, toate erau închise. Degeaba am prevăzut această trezire, trebuie să schimb termopanele. Clar.

Plec la cimitir pentru că 13 septembrie, iau şi buburuza mică cu mine să-mi ţină de urât pe drum şi nu numai. Cimitirul e în afara oraşului. Proastă inspiraţie. La mormânt nu m-am putut reculege, din dreapta mea mă mitraliau 7 întrebări pe minut, am rugat-o să se plimbe puţin, s-a întors pe dreapta cu dublu de întrebări. Da, cimitirele sunt pline de SF-uri pentru adulţi, d-apăi pentru copii. Nici în maşină n-am scăpat ieftin. Mi se distrage atenţia la bunica care învaţă să şofeze, la floarea galbenă de pe marginea drumului, maşina roz. A, şi să nu care-cumva să îndrăznesc să tai linia continuă. Seara pic în front mult prea devreme.

Miercuri.

Azi e bine. Serios că e bine. Cald, soare, zen. Nimic deosebit până când nu hotărăsc să-mi luxez glezna în singura găurică din asfalt din faţa casei. Da, buburuza mică a fost consecventă, nu s-a lăsat până nu mi-a captat privirea şi atenţia total. Mă rog din tot sufletul să pot şofa. Reuşesc azi, mâine nu bag mâna-n foc. Am o glezno-pepene la piciorul drept care creşte exponenţial cu posibilitatea mea de a-l folosi. La serviciu, colegul meu solidarizează cu mine şi-şi toarnă tot ceaiul meu proaspăt făcut pe mână. Acum na, ne asortăm. Eu oloagă, el ciung. Eu piciorul drept, el mâna dreaptă.

Joi. Vineri. Weekendu’ nu se pune.

 Încă nu. Dar deja aştept fatalitatea cu zâmbetul pe buze. N-ar fi normal să se termine săptămână într-o rutină perfectă. N-are cum.  Nu la mine.

foto: pixabay.com

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

14 thoughts on “Cine-ncepe bine săptămâna?

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Oare? Cu glezna pepenaș? Și zău că nu o ud să crească. Doar am îmbălsămat-o în antiinflamatoare. Sau cu fic-mea plânsă toată că mă-sa nu mai apare iar soțul făcându-și fel și fel de gânduri. Ce să zic, nu am timp să mă plictisesc, asta e clar. 😜

  1. Hai că te ții bine! Când voi fi în stare să scriu mai mult de șapte rânduri (îmi tremură mâinile prea tare), o să-ți povestesc cum a fost prima mea zi la noul job și de ce am dormit doar două ore azi-noapte. 😁

  2. Ai, ai! Ai speriat familia în halul ăsta? Vai!
    Cu glezna nu ştiu, că nu-i de râs. Să se repare repede şi tu să fii capabilă şi de alte năzbâtii. Dar fără lovituri şi alte alea care dor. Din astea soft, aşa. Te pup!

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Da Petru, sunt praf cu memoria săptămâna asta. Am ţinut minte până mai ieri.Boacăna de JOI asta e. Că am uitat complet, tocmai eu care ţin mult la aniversări. Era şi extrem de greu, ce-i drept, 15 ani pe 15 septembrie.:D Avea la prima oră un buchet superb de trandafiri iar eu îl priveam ca pe un ozn. No comment… Mulţumesc mult pentru urare! 🙂

Lasă un răspuns