Vreţi provocări pe facebook? Am eu una!!!

 

challenge-image

Măi oameni buni, m-ați omorât cu provocările voastre copilăreşti de pe facebook. Mi-ați zgâriat ochii și sufletul cu ele. Sunteţi adulţi nu copii, sunteţi oameni cu cap care vreţi să vă arătaţi compasiunea, empatia pentru diverse cauze nobile, aşadar folosiţi-l. Vă spun sigur că nu spiritul de turmă sau faptul că dă bine pe peretele vostru virtual este calea de a FACE ceva.

Aşadar, ca să arătaţi solidaritate pentru vreo tragedie întâmplată în orice colţ de lume, o poză în dungi nu rezolvă absolut nimic. Un telefon, un mesaj poate face minuni. O sumă de bani, la fel. Poate sună cinic, dar oameni mor zilnic iar noi, cu un întreg album foto, nu putem schimba asta.

Găleţi de apă-n cap, din alea românești, în afară de simplu amuzament nu au niciun rezultat palpabil. Provocări cu copiere de texte, poze cu flori, personaje din desene animate, la fel. Am postat-o şi eu pe Ariel pentru o zi, m-am amuzat şi… cam atât. Am realizat apoi cât de infantil a fost gestul meu şi de atunci m-am lecuit definitiv. Dacă vreau să-mi arăt compasiunea pentru vreun copil lovit de soartă ştiu exact ce trebuie să fac. Şi nu, nu pe facebook.

S-a cam umflat tărâţa-n mine ca să mă exprim academic din cauza ultimei găselniţe și anume postarea de selfie-uri alb-negru, neprelucrate, pentru a ne arăta solidaritatea faţă de oamenii bolnavi de cancer.

Vreţi o adevărată provocare? Răpiţi-vă din timpul vostru preţios pierdut pe facebook şi duceţi-vă în cea mai apropiată secţie de oncologie. Ca să fie modul hard, oncologie pediatrică. Nu cu bani, nu cu produse absolut necesare, doar cu zâmbet pe buze şi chef de joacă. Filozofia de viaţă a copiilor este joaca. Şi dacă mai aveţi acelaşi zâmbet pe buze trei zile după şi nu începeţi să vorbiţi singuri, aţi făcut faţă provocării cu brio.

Una la fel de easy? Luaţi de mână ruda, prietena, iubita bolnavă de cancer, uitaţi-vă în ochii ei şi spuneţi-i cu convingerea supremă că totul va fi bine, promiteţi-i lucrul ăsta când ştiți sigur că acest lucru e practic imposibil. A, şi nu uitaţi de zâmbet.

Şi dacă tot nu vi s-a luat de tot de la atâtea provocări, încercaţi să faceţi ceva REAL. Orice. O floare reală, o ciocolată reală, o vorbă sau o îmbrăţişare reală, o sumă de bani reală. Da da, vorbe de duh învelite în cea mai frumoasă poleială cu promisiuni deşarte legate de ajutor financiar poate oricine să facă. Practic, uite asta-i provocare. ADEVĂRATĂ.

Oare virtualul ăsta ne-a luat minţile de tot încât să nu mai facem diferenţa?

Eu zic că nu. Sper că nu.

 

 

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

30 thoughts on “Vreţi provocări pe facebook? Am eu una!!!

  1. Ăsta e unul din multele momente în care mă bucur că nu mai am. Facebook.
    Am în schimb timp. 🙂
    Bravo pentru provocare! Mi-ar plăcea să vad câți și dacă vor da curs.

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Eu nu-mi fac vise. Cele mai grele provocări sunt cele mai simple. Am avut eu una azi cât pentru o viață întreagă. Să țin un copil de mână și să-i spun că o să fie bine, fără mama lui alături.

  2. Jos pălăria!
    Am scris şi eu cândva despre asta şi la mine s-a lăsat urât, au venit nişte unele să-mi spună diverse. A trecut şi părerea tot nu mi s-a schimbat. Tu îmi spuneai acolo că îmi dai dreptate şi eu că parcă suntem surori în idei.
    Aşa că… bravo, fată veselă! 😉
    Să înţeleg că trendul e acelaşi? Nu s-a mai potolit valul ăsta cu solidaritatea de faţadă?

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Nope. Și eu mă aștept la niște prieteni în minus dar n-am putut să-mi mai țin gura. Prea am luat-o razna pe facebook. Parcă suntem vorba lui Em, suferinzi de sindromul maimuța. Păi cine s-aseamănă… Te pup draga mea!

  3. In sfarsit spune cineva ce trebuie.Eu am fost atentionata ca nu solidarizez cu bolnavii de cancer.Avand in vedere ca am in familie cateva persoane care au murit de cancer,printre care tata,stiu cum este boala si stiu ca o poza nu aduce pe nimeni inapoi.Prefer sa fac altele(care nu se vad) dar poza nu pun.

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Păi e cel mai firesc și normal așa. Cu toții cred că avem sau am avut pe cineva apropiat bolnav de cancer. Fix poză ne mai trebuia. Precum chelului…

  4. M-a trecut așa un fior … și m-am făcut găină…. adică pielea nu eu. Niciodată nu am înțeles oamenii care distribuie orice poză cu copii bolnavi, cu chestii că dacă distribui se vor dona nuștu` câți bani… adică ăștia chiar cred în ce scrie acolo? Atât de proastă să fie specia noastră?

  5. Fiecare cuvant scris de tine mi-a trecut prin cap de fiecare data cand am vazut acele fotografii alb-negru. Initial nici macar nu am inteles despre ce e vorba… si cand am inteles…m-am intrebat… cu ce o ajuta pe matusa mea bolnava de cancer… sau pe colega mea care s-a stins acum 2 luni, la doar 33 de ani, din cauza acestei boli nemiloase… sau pe soacra mea care s-a vindecat cu tratamente si suferinta de un cancer, din fericire, descoperit la timp… aceste fotografii pe care prietenii mei virtuali le posteaza? Tot eu mi-am si raspuns…Cu absolut nimic!
    „Provocare acceptata” cred eu ca este de fapt despre cei care le posteaza… despre narcisismul si vanitatea lor de a-si pune o fotografie cu EI. Un nou pretext pentru un selfie – ca nu mai au motive sa se fotografieze cu „selfie-stick-ul”. Am fost cat pe ce sa tac cand ti-am citit postarea… dar prea sunt de acord cu tine :*

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Cum spuneam, am ignorat. Până acuș, când a fost vorba de cancer. Cu toții cred că avem pe cineva cu acest nemilos destin. Sau am avut. Și cu toate astea postăm ca să… nimic. Absolut nimic.

  6. Cu adevărat o provocare! Am fost de câteva ori la spital, în asemenea secții și….nu-mi mai trebuie nimic după o asemenea experiență. Nici nu-ți mai vine să râzi, să glumești, să te amuzi de prostioare, când vezi suferința acestor semeni greu încercați de boli incurabile… Cu facebook-ul… sunt liniștit, nu vreau să am deci… „nu exist”!, vorba unei cunoștințe intrigată de anacronismul meu.
    Weekend liniștit!

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Daaa… E bine cunoscută expresia „Nu ai facebook, nu exiști!” dar uite cum se poate trăi fără el bine-mersi. Felicitări pentru experimentarea provocării mele, știu că nu e ușor. Weekend minunat și ție!

Lasă un răspuns