Daţi-mi răbdare, am îmbătrânit!

boardwalk-1209671_960_720

Am îmbătrânit şi trebuie să recunosc asta. Mă enervez rapid, mai repede decât hormonu’ lu’ fic-mea de adolescentă, casc de zor încă de la 8 seara sau după ce-am ras porţia zilnică de drog cafea, nu-mi mai arde să aud plânsete de bebeluş nebăgat în seamă ori să repet de două ori acelaşi răspuns dacă acesta reprezintă o frază lungă. Bag samă că am devenit comodă, asta frumos spus. Timpul, bată-l vina…

Timpu’ meu trecu ca uraganu’ şi ca gându, drept urmare am devenit ca o băbuţă cârcotaşă care tună şi fulgeră când ţi-e cheful cel mai dulce să n-auzi nimic. Şi n-am enumerat toată lista care mă face să-mi ies din toată bostănăria, căci pepenii i-am mâncat deja cu coji cu tot.

Aşadar, am vrut să mă relaxez şi io zilele acestea, să profit de lipsa zilei de luni din săptămâna de lucru pe motiv că sf. Măriuca. Şi-am vrut să mă plimb.

Am fost încăpăţănată la capitolul ăsta sau cu lipici la aglomeraţie. Fix ce nu-mi place. Dacă acum vreo 20 de ani eram extaziată de vânzoleala de oameni sau de frecuş la popriu de diverse persoane străine acum îmi place aglomeraţia (fără frecuş) doar la concerte şi doar pentru atmosfera creată. Cum spuneam, bătrâneţea bat-o vina.

Prin urmare, în aceste zile am stat efectiv la coadă să urc şi să cobor pe o pasarelă din Mamaia, am călcat câteva călcâie şi mi-am terorizat simţul olfactiv (în aer liber!!!!) cu nişte arome ucigătoare, mi-am felicitat neuronu’ că nu i s-a făcut chef de bicicletă, sigur o plimbam eu pe ea nu ea pe mine şi am remarcat cu tristeţe că oamenii fac din ce în ce mai mult economie la cuvinte când se adresează unul celuilalt.

„Fă, bă, capro, boule, vaco, cocalarule, bheiii, distruso” sunt doar câteva forme de apelare sau alint pe care le-am auzit în doar aproximativ 500 metri parcurşi la pas prin mirifica noastră staţiune de pe litoral. Mai exact în zona Perla, fiindcă acolo era un târg de carte la care am ţinut să ajung.

Am fost la plajă, tot în Mamaia, mai pe la mijlocul ei. Aceeaşi aglomeraţie, dar pe bani mai mulţi. Parcă mai puţine cuvinte de duh auzite. Am schimbat sensul de plimbat şi am ales faleza, la Casino. Aceeaşi mare de oameni, aceleaşi obiceiuri adânc înrădăcinate în educaţia noastră. Adică spart de seminţe, aruncat pe jos tot ce nu poate fi ţinut în mână până la primul coş de gunoi, tocuri de 15 cu rochii de seară făcând echilibristică printre cărucioare cu copii, animale de companie, trotinete dar mai ales oameni. Mulţi oameni. Iar după ei, potopul. Ca peste tot, de altfel.

Am ales şi-un parc. Ăla de lângă Primărie. Aşa, pentru verdeaţă şi oarece linişte. Proastă alegere. Iarba era tocmai bună de pus în ierbar, copacii şi brazii ornamentali relativ recent plantaţi la fel de maronii, bănci lipsă, şanţuri pe alei, mizerie pe alese, într-un cuvânt o junglă în care sigur nu m-aş aventura noaptea. Ce să mai, o desfătare a tuturor simţurilor, deja „relaxate”.

Am ajuns acasă şi am decretat rapid.

Sunt o babă. Sunt o inadaptată. Sunt o pretenţioasă. Sunt fără speranţă.

Sunt cu chef de emigrare, oriunde pot respira civilizaţie. Punct.

 

foto: pixabay.com

 

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

15 thoughts on “Daţi-mi răbdare, am îmbătrânit!

  1. Ia emigrează tu puțin pe aici, prin Maramureș, să mai schimbi aerul și să vezi și alte zone de relief. În schimb, eu m-aș duce să văd marea cea mereu atrăgătoare, chiar dacă ar trebui să rabd neplăcerile pomenite de tine. Briza marină mai există, nu?

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Există, acum e cea mai faină fiindcă nu mai e caniculă. Cât despre Maramureș, mi-e drag, l-am văzut de două ori, păcat că e prea departe. 🙂

  2. Cu mana pe inima spun, daca as fi locuit in Constanta as fi urat turistii cu patima. Or mai fi si oameni civilizati printre ei, dar cine mai sta sa aleaga? Vezi, de-aia am decretat eu ca nu mi-as fi dorit sa stau la mare, nu cred ca as fi suportat situatia… Mai bine turista. 😀
    In alta ordine de idei, cum adica baba? Pai tu nu-ti dai seama ca, in cazul asta, eu deja sunt in categoria „sfintele moaste”? 😀

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      :))))) zău dacă nu mă simt așa. Mă obosește furnicarul ăsta nestăvilit de turiști, mai ales nesimțirea lor. Două zile înnorate și ne-au paralizat orașul. Tu, mon cherry, ești o adolescentă. N-am zis că întinerim? :)))

  3. Vouă ar trebui să vă dea ceva, nu ştiu, o pastilă anti invadatori, zău. Că aci numai o săptămână cât ţine cel mai mare festival cu j de mii de turişti şi parcă e cotropit oraşul, apăi acolo…. 😀

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Ne-am obișnuit. Ne sechestrăm în oraș în weekend căci în afara lui e jale. Bine, afară, la munte cred că n-ar fi așa de rău. De Untold zici, nu? Am auzit și eu. Cică la anu’ merg și eu. 😬

          • Cu Untoldu, ziua n-a fost chiar aşa de rău.Căci ori erau civilizaţi, ori prea obosiţi dormeau să poată rezista încă o noapte întreagă în demenţia de zgomot şi lumini aiuritoare.
            Oricum, cînd am spera şi noi, localnicii, că avem linişte în oraş, fără elevi şi fără studenţi, ne-am ales cu Untold şi alte nenumărate sărbătoriri.
            Spre exemplu, acum sărbătorim cetăţenii români de nationalitate maghiară.
            Atîta doar că e mai civilizat, iar concertele nu ţin toată noaptea.
            N-aş zice că eşti bătrînă, ci doar sătulă.

          • Fabiola Ion Fabiola Ion

            Deci nu sunt singura cu astfel de „reclamații”. Sătulă cu siguranță, vreau să mă plimb în locuri neaglomerate și practic e imposibil acum. Oriunde m-aș duce e același spectacol pestriț, necivilizat în unele cazuri. Iar asta mă obosește.

  4. desi fara intentie ne am nimerit si noi in baie de multime anul asta. nu nimeream mai repede „usa” sa fugim acasa la un moment dat, satui de atata fum, iarmaroc si fauna locala. dar din cand in cand mai face bine sa stii, mai luam pulsul semenilor nostri aproape traitori in oras. ca prea am impresia uneori ca toata lumea gandeste cca mine, citeste aceleasi carti si vede aceleasi filme . de muzica nu zic, ca eu nu prea ascult. tot de batranete :))). dar au grija pruncii mei sa mi tina urechile tinere 😀

Lasă un răspuns