Sport pe plajă?

football-1406106_960_720Plajă. Soare. Muuult soare. Turişti câtă frunză, câtă iarbă, singuri sau în gaşcă mare, cu copii sau nu. Forfotă mare la mal de mare, mai ales în weekend când îţi blestemi uneori inspiraţia de a pleca de acasă şi a sta vreo oră blocată în maşină la patrujdăgrade.

În fine, mă abat de la ideea principală. Deci, io la plajă, family included. Family în apă, eu admirând priveliştea ce mi se oferea. Privirea mea face o panoramă la toate gradele posibile şi mi se blochează pe o imagine. Mirifică de-a dreptu’. O donşoară juca fotbal sau mai degrabă o miuţă cu patru crai, unul mai răsărit decât altu’. Iar donşoara… copertă de revistă. Nu, nu de Gazeta Matematică sau Ziarul Financiar ci de-aia de-ţi ţine privirea fixă şi pulsul ridicat.

Nu, nu glumesc, chiar avea nişte forme bine definite, deloc neglijabile. Şi asta o spune o femeie, iar cel mai cârcotaş bărbat nu cred că avea ce să-i reproşeze. Avea inclusiv condiţie fizică, centra cu capu’ ceva de speriat, făcea nişte pase sau stopuri cu mingea de mă gândeam cum D-zeu înzestrează natura aşa frumuseţi cu asemenea talente.

Şi asta nu era tot. Spectacolul oferit era apreciat de mine şi de 80% din suflarea de pe plajă. Singurii neinteresaţi erau copiii. Ăia mici, mici. Motivul era unul singur. Donşoara cu veleităţi sportive şi corp de Venus nu avea un singur lucru. Partea de sus a costumului de baie. Ştiţi, acum se pot cumpăra separat slipul şi sutienul. Ori nu i-au ajuns banii, ori i-a păstrat pentru berea rece de după.

Acum ce nu pot eu înţelege în ruptul capului e următorul fapt. Craii, d-le, craii erau total insensibili. În faţa lor se desfăşurau în voie cele mai frumoase mingi naturale iar ei erau fixaţi numai pe una singură. Acum ori era sora, ori verişoara, în niciun caz nu cred că lipsea vreo legătură de sânge între ei. Altfel îi vedeam alergând ca bezmeticii pe plajă după mingea pierdută  sau seceraţi de mingile primite în freză de la micuţa fotbalistă cu mingi de aur. Am tot repetat cuvântul mingi, e clar, invidia mă rodea rău, deja aveam găuri pe retină.

Pe mine şi pe restu’ suflării feminine de pe plajă. La bărbaţi nici nu vreau să ştiu ce  mig-uri de gânduri le treceau prin cap. Cert este că mi-am dezlipit cu spaclu privirea de la spectacolul oferit şi mi-am mutat-o la ceilalţi spectatori. Erau la fel de fascinaţi ca şi mine, imaginea surclasa cu lejeritate mirajul telefonului mobil. Şi-apăi unii dintre noi, nu de asta venim pe plajă? Pentru cel mai bun control oftalmologic? Gratuit chiar?

Finalul a fost apoteotic. Protagoniştii au pornit alergând printre cearceafuri şi bălţi de salivă direct spre mare, aruncându-se în apa lipsită de valuri.

Ăăă… spuneam în titlu ceva de sport. Cum care sport? Aruncatu’ cu privirea, la care aproape toţi cei prezenţi am primit medalia. De aur.

 

foto: pixabay.com

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

24 thoughts on “Sport pe plajă?

  1. Aaaaa, eu cu siguranta n-as fi observat-o pe donsoara. Cand sunt pe plaja, sunt mult prea preocupata sa-mi… sug burta, si asta necesita efort, nu gluma. Pe bune, daca n-as face din asta un sport olimpic… 😀

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      :)))) și apoi intri în apă până la brâu și te relaxezi. Nu? Că trebuie și d-asta. Pe asta sigur o observai, că te înțepa în ochi.

  2. La sport din ăsta mă pricep şi eu. Mă holbez cu un talent ieşit din comun 😀
    am păţit şi eu aşa cu o tipă. Pur şi simplu eram hipnotizată de cât de bestial arăta. Dar nu, în rest mă simt bine, nu-i vorbă.

        • Fabiola Ion Fabiola Ion

          Nu ea mi-a dat. Eu am postat o poză făcută de mine cu o adolescentă care citea pe plajă, lucru rar întâlnit în zilele noastre, în ideea că eu mă minunez de asta și chiar o admir. Fiecare și-a dat cu părerea mai mult sau puțin elevat, s-a lăsat și cu un block la un cretin, iar cel mai „tare” comentariu a fost că mi s-a atras atenția într-un mod civilizat că n-am voie să postez imagini cu oameni, în locuri publice sau nu, fără acordul lor. Acuma na, omul avea perfectă dreptate, d-ra avea dreptate legal dar intenția mea bună n-a fost privită așa, el dând ca exemplu pe dr. Dănăilă fotografiat în metrou. În fine, ar trebui să vezi cu ochii tăi postarea ca să-ți poți face o părere clară.

  3. Ok, am înțeles, poze nu mai vrei să faci. Da măcar un filmuleț acolo… Că doar erai pe domeniul public. Și n-o filmai neapărat pe ea ci mingea. Acuma că mai trecea și ea prin cadru, asta e. Că doar n-o să ceri acum acceptul mingii.

  4. Se pare că și mingea era insensibilă din moment ce nu se lipea între… ale ei la acele stopuri mirifice! 🙂
    Din ce material o fi făcută o astfel de minge? Dar nisipul? Nisipul ce făcea?

Lasă un răspuns