Problemă simplă…

mom-838980_960_720Pentru azi, o problemă. Simplă și complicată în același timp. Sunt curioasă ce rezultat vă dă vouă, că mie una numai cu virgulă mi-a dat. Așadar, iată datele problemei:

Se dă una bucată copil, vârsta nouă ani, mai exact buburuza mică. Copil cu părinți ocupați, dar deloc neglijat. Se dă și una bucată părinte, mai exact mama, adică io. Boonn. Până aici, simplu de tot. Mama copilului din problemă, ați înțeles foarte bine adică subsemnata care scrie pe aici, e un fel de multicalificată la mai multe chestiuni adică job, casă, copii, soț. Ca ea, alte enșpe milioane de femei. Nicio noutate.

Ei bine, această una bucată părinte împletește toată ziua, de dimineață până seara. Nu prea deșiră că asta necesită timp și oricât ar încerca să-l ciungomizeze n-a reușit în veci. Ce împletește? Sarcini, dorințe, idei, planuri, vise. ”Trebuie să…” e omniprezent, la fel și ”o să…” și câteodată ”poate…”. Cum, necum, îi ies pulovere destul de în pas cu moda, colorate și asortate din toate firele enumerate mai sus.

Seara, o mai apucă și pe ea relaxarea. Mai citește, mai share-uiește, mai scrie. În ultima vreme, le cam amestecă. Tot seara, pe buburuza mică o apucă limbarnița. Nu că ziua n-ar avea. Exact în momentul în care relaxarea e în toi.

– Ce faci mami, citești?

– Nu mami, îl chinui pe Marin Preda sau el pe mine, de vreo trei luni încoa, tot nu ne despărțim odată!

– Știi, am o bubă pe picior. Și mă mănâncă tare un deget. Unghia asta nu mi-ai tăiat-o. Ai văzut câte alunițe am? Asta e cea mai mare. O să am și eu ca tine una mare, aici? Mâine ce trebuie să mai fac? Am mutat broaștele țestoase la mine în cameră, le schimbi tu apa mâine? O să mă doară mâine la dentist? Azi n-am mâncat pepene verde. Mie mi-e cald, ție nu? Mă duc să mă spăl pe dinți.

Aliluia!! Pauzăăă!!

Zău dacă n-am citit aceeași pagină de trei ori și n-am înțeles o iotă. ”Cel mai iubit dintre pământeni” a devenit cel mai urât dintre ei căci mă încâpățânez să-l termin deși m-a terminat el pe mine cu filozofia lui de viață. Cu puțin mai mult efort, poate nu mă apucă toamna tot cu el.

Renunț. Cere prea multă concentrare. Butonez telefonul. Un blog, o poză, un comentariu, etc… chestii d-astea dificile de netezit nervii pentru a doua zi.

Uraganul Buburuza Mică revine.

– Ai șifonat patul. Tu nu te-nvelești? O să dormi cu mine? Dă-mi o mână. Mi s-a-nfundat nasu’. Pot să mai mănânc ceva înainte de culcare? …

Am răspuns la toate. Ăăăă…. hmmmm…. îîîî…. da, nu, poate, nu ştiu, nimic, bravo.

Mă fixează cu privirea şi încheie apoteotic.

– Mami, telefonul tău e rezistent la apă?

Eu, mirată, mi-a atras în sfârşit atenţia:

– De ce?

– Fiindcă vreau să-l arunc în acvariu, la broscuţe, să fii şi tu atentă la mine!

Rezultatul problemei date? La mine e cu virgulă.

foto: pixabay.com

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

25 thoughts on “Problemă simplă…

  1. La broaştele ţestoase trebuie prevăzută o suprafaţă pentru odihnă, pe care să urce. Nu-i suficient doar „o insuliţă plutitoare”, poate nu reuşesc să se urce pe ea. Trebuie o parte mai ridicată, uscată, ele mai trebuie să stea şi afară din apă. Eventual unde să depună ouăle, dacă acvaterariul e destul de mare şi nu sunt stresate. Soluţia ar fi micşorarea nivelului apei şi adăugarea de nisip grosier într-o parte, să treaca de nivelul apei (nisip care trebuie spălat bine cam la 2-3 luni, de nu mai des).

  2. Da de ce n-ai dat pepene la copil??? Da de ce o doare degetul??? Da de ce nu i-ai taiat unghia??? Da de ce nu ai telefon rezistent la apa??? De ce, de ce , de ce :))))) Si acum virgulaaaaa:))))

  3. Ha, ha! E simpatică foc buburuza. Și Sara mea e foarte pricepută la această logoree năucitoare. Când începe să vorbească, nu se mai oprește! 😀 Las` să fie sănătoase, iar noi să avem un munte de răbdare.
    Numai bine și o vară minunată! 🙂

  4. dupa ce am experimentat prima confiscare de telefon de catre copil pe motiv ca nu sunt destul de atenta la tema lui si inloc sa caut pe google nu stiu ce zburatoare eu stau pe FB, am prins frica si numai fac :)))
    auzi la ea, pretentii, viata personala si timp pentru propria persoana. citit, feisbucit si din astea. un’te crezi doamna? mai asteapta si tu, hai ca numai ai mult, vreo 5 asa :))) . dupa aia o sa vrei tu sa te mai bage in seama si n o sa mai vrea ea :))). cel putin asa am auzit. sper sa fie doar un zvon.

  5. Pe mine m-a încuiat de tot problema, e ecuaţie de gradul trei, e extras de radical, „e” funţcii 😀 Nu ştiu.
    Da’ io zic că nu mai e mult şi trece. Şi te duci la uşa camerei ei şi baţi (că n-ai voie altfel) şi ea strică „ce vreei, n-am timp” în timp ce scrie pe FB sau ce-o mai fi atunci „băi, iar a venit maică-mea la uşă” şi primeşte în 5 secunde 500 de likeuri de la cei care o înţeleg aşa cum noi acum te înţelegem pe tine. Mno, şi va fi consolată…
    Te-am încurajat, da? 😀

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Fooarteee! :)))) Aia mare face treaba cu uşa, doar eu am voie să intru fără să bat. Deocamdată. În rest, rămâne tot cu virgulă. 😀

Lasă un răspuns