În arșița verii…

vara_canicula

Am crezut că vara mă mai relaxez și eu, vine vacanța copiilor mult dorită, mult visată de adulți și mai elimin din responsabilități. Ce dacă ea vine la pachet cu ploi ce nu se mai opresc sau arșiță zi și noapte. Că doar e vară.

Până acum n-am dat astfel de semne, poate de acum încolo. Mai fur și eu ce-i drept niște momente, dar și alea sunt ciuntite sau fragmentate de diverse solicitări din partea restului de familie. Că doar mamă și soție e doar una.

Bunnn. În săptămâna ce tocmai a trecut îmi amintesc că am o programare la manichiură. Să-i zicem un respiro. E notată și pe telefon și pe calendar ca nu cumva să o ratez. E fix la ora 1, când e răcoarea mai mare, dar așa a fost să fie. Înarmată cu răbdare și chef de mișcare pe jos, fiindcă cu mașina găsirea unui loc de parcare îmi solicită de fiecare dată crearea de noi scheme logice de așezare în spațiu, plec spre locul cu pricina.

Pe la jumătatea drumului regret că n-am ales să-mi antrenez mintea cu găsirea unui loc de parcare, încep să cred că voi deveni blondă fiindcă sigur mi s-a decolorat părul de la cât soare a văzut sau că am greșit rochia azi dimineață când m-am îmbrăcat, a devenit perfect mulată pe mine. Eu și cu câțiva pensionari curajoși nesăbuiți vrem să demonstrăm fix la ora asta perfectă de prânz că dictonul ”mens sana in corpore sano” e perfect valabil. Adică mersul pe jos face corpul sănă… toasă la cap oi fi?. Că nu cred că voi ajunge la destinație cu un aspect prezentabil și tocmai ce-mi apăru o altă dilemă. Ce culoare pe unghii se asortează cu racul fiert de mine?

Cu gândurile astea și încă un milion pe lângă ele, plecată în mers sprințar și ajunsă la viteza melcului, mă înființez cu un fel de zâmbet pe buze ca să-mi țină picăturile de transpirație pe nas, să nu-mi pice-n gură, la draga mea de manichiuristă. Ea e relaxată, stă la umbră, eu de-abia aștept să mă gelatinizez în scaunul ei confortabil și să nu mai plec de-acolo până nu revin la culoarea mea de bază. La corp, nu la unghii. Alea deja devin neimportante.

Cu imaginea asta în capul meu și fericită nevoie mare că am reușit să nu mă-ntorc din drum sau să anulez programarea pe motiv de ”saună înainte de manichiură zău dacă am mai făcut”, o privesc victorioasă pe cea care urma să-mi îndrepte zâmbetul într-unul adevărat. E un fel de Houdini, știu că mă va readuce de la starea mea de dracu’ m-a pus să-mi folosesc picioarele, mai bine le băgam în ideea asta creață la ahh, ce unghii perfecte am!

Mă privește mirată și mă întreabă:

– Ce-i cu tine aici?

– Ăăăă…. pro… gra… ma… rea mea… nu e AZZZIII???? îngaim, convinsă că delirez de la soare. Clar, făcusem insolație.

Știu eu că n-are cum să mă înșele telefonul sau însemnarea foaaartee vizibilă de pe calendarul care tronează zi de zi în ochii mei. Nu, nu mă înșelaseră, erau corecte. EU le notasem corect. EA le notase corect.

Totuși, de ce naiba miercuri nu e totuna cu joi? Care e diferența? Că mie nu mi-a fost clar.

 

foto: www.vremeanoua.ro

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

19 thoughts on “În arșița verii…

  1. Azi toată ziua am fost întoarsă pe dos crezând că e duminică și mâine o iau din loc pe vipia asta. Mamă ce surpriză mișto am avut acum un sfert de oră când am aflat că mâine e iar duminică. 😃

    • Fabiola Ion fabiola

      :))) da, uite așa și eu. Ferm convinsă că e joi. Și că n-am cum tocmai eu să greșesc. Pe canicula aia. Bonus, am inventat niște înjurături noi pe drumul înapoi. Altfel, cum să rezist??

  2. Nu stiu ce se întâmpla, dar si eu tot D ecalata sunt. Si garantat nu de la caldura, mon cher! Aici e opusul… Oi fi intrat deja in mood vacanta, unde toate zilele par la fel. Ca si tine, de frica sa nu ratez mia de programări toate înghesuite intr-o saptamana înainte de concediu, pun si reminder si in calendar notificări… Sper sa fiu breaza sa le si pun in zilele potrivite 😉

    • Fabiola Ion fabiola

      :))))) ce m-aș râde să-mi spui că ai încurcat și tu vreuna! Acuma, na, pentru moralul meu, că doar așa să cred că nu sunt singura zăludă. Sau prea multe de făcut și ținut minte. 😜😬

      • :)) La mine a fost tocmai invers joi.Toata ziua am știut, toata ziua mi-au sunat alarme sa imi amintească, toata ziua mi-am spus ca am ceva sa ii comunic lui fi-miu. Toata ziua mi-am vazut de ale mele… Cand, suna telefonul pe la 18:40. Nu iti spun cum s-a scurs pământul de sub picioarele mele cand am vazut cine suna: ortodontistul juniorului. M-a iertat, ca e o drăguța (altfel ma costa cat o consultație, neprezentarea). Dar voilà! M-a reprogramat pentru luni cu generozitate deși e debordata…

        • Fabiola Ion fabiola

          Aaaa, deci parc-am fi de-o mamă. :))))) eu nu știu cum naiba o să fiu peste cinci ani, dacă acum fac ce fac. Și nu numai programarea mea la unghii. Cred că-mi trebuie o vacanță. Cum, dacă ratezi programarea, trebuie s-o achiți?

          • Bine ai facut. Din wp vad ca pleaca mesajul dar nici o notificare ce confirma trimiterea ca de obicei. De aici eroarea. Ma simteam ca intr-o bula a internetului, prinsa… 😄

          • Fabiola Ion fabiola

            Stai liniștită, știu cum e. Important e să ne auzim. Ce contează dacă scriem același lucru de mai multe ori? 😂 te pup, cu drag!

Lasă un răspuns