Moment

western-1322375_960_720

Am două fete, știți asta deja. Ce nu știți e cum îmi vine mie câteodată să reacționez când e vorba de ele. Sar din lac în puț, din avion în pupici cu sclipici, din hăhăială în șcheuneală, chestii d-astea… normale.

Pur și simplu e vorba de momentul ăla. Magic sau nu. E magic când simt io așa că mă străbat toate laserele iubirii, ale prețuirii, ale revelației, ale ”oooaaaaiii, ce fete așa și pe dincolo am”, ”ce părrr, ce ochișooori, ce gropițeee”, ”ce dăștepte, prințese și jmechere sunttt”, ce mai, mă mir și eu de mine cum a pogorât duhul iubirii peste mine tot grămadă și m-a făcut să simț ce habar n-aveam io că pot. Și n-ar fi nimic rău în asta, căci e normal ca orice cioară să simtă așa pentru puii ei.

Nu mai e magic când mă supără. Uneori amândouă în același timp. Atunci e momentul ăla cu fulgere și trăznete, cu ”mmrrr” și ”așșșrrr” printre dinții bine încleștați ca să nu mușc o bucățică din ele. Las’, între timp mi-am mușcat limba de mai multe ori.

E momentul ăla în care îmi vine să experimentez cel puțin cinci frezuri noi pe părul lor, toate pe stilul Tinei Turner, să învâț să cânt sau să vorbesc cu pereții. Ăia cel puțin mă ascultă și bagă în tencuială tot ce am debitat eu. Adică învățăminte d-astea de viață, simple, ușoare, fără prea mari eforturi de ținut minte. Fiindcă uneori mi se pare că vorbesc o limbă de care ele nici măcar nu au auzit. De fapt nu mi se pare, e o certitudine, mi-au confirmat-o și alte ciori, care ca și mine taca-taca, toca-toca, paca-paca la capul progeniturile și ele ”ăăăă, ce spuneai?”

Bineînțeles că momentele astea sunt alternante. Și bineînțeles că toate mamele cu doi copii au aceste stări. Numai că uneori mă minunez și eu de treaba asta, ca să nu spun că mă amuz copios, fiindcă cameleonul e mic copil pe lângă mine.

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

12 thoughts on “Moment

  1. Eu i-as zice chiar un montagne russe al emotiilor – cand esti sus, cand esti jos, dar e genul ala de adrenalina la care n-ai mai renunta in veci, odata ce i-ai simtit gustul. 😉

    • Fabiola Ion fabiola

      Daa, ăla e cel mai minunat! 🙂 PS: nu știu de ce dar comentariile tale îmi intră în așteptare sau în spam. Sper să nu fie o regulă. L-am observat destul de târziu pe acesta.

Lasă un răspuns