Cum am (ne)observat niște alegeri

referendum-sectii-votare-strainatate

Zilele acestea mi-am amintit de o întâmplare de-a mea din studenție pe care se așternuse un strat gros de praf. Mi-am amintit de ea și cum se încadrează cu succes la ”mai râdeți o țâră de mine”, am zis s-o aștern pe hârtia virtuală.

Ca orice student din acea perioadă care făcea foamea se respecta, căutam mai mereu o modalitate de a câștiga un ban cinstit, pentru cheltuieli serioase cum ar fi un ruj, o rochiță menită să strâmbe gâturile băieților (credeam eu), o seară de bâțâială dans, restul de cheltuieli minore gen cărți, material didactic pentru proiecte, mâncare și alte lucruri neinteresante era strict problema părinților. Mda, acum realizez, sper ca fetele mele să nu aibă aceeași mentalitate. Nu de alta, dar sunt două. Faliment scrie pe mine. Dar să revin.

Într-un an electoral când spiritele erau încinse de protagoniștii circului politic de atunci, Iliescu și Constantinescu, aflu eu că aș putea câștiga o sumă frumușică de bani dacă doream să devin observator la orice secție de votare din oraș sau spre deliciul meu, într-una din localitățile limitrofe (a se citi la țară). Și cum pe vremea aceea o localitate anume prezenta interes maxim pentru mine pentru căăă… sâmbătă seara, chef, rochiță, ruj, bâțâială, mai mulți de ”el”, persoana care m-a desemnat acolo a răsuflat ușurată fiindcă nimeni n-avea chef să frece menta pe uscat o zi întreagă printre electoratul rural. 

Așa că eu mi-am exercitat dreptul meu vital de atunci de a mă distra până aproape în zori, urmând ca a doua zi, zi cu țăcănit de ștampile-n cap, să observ tot ce era de observat în neregulă în actul votării. Și cum mă bazam pe spiritul meu analitic și ochii mei vigilenți am zis că o să mă achit de sarcini fără probleme. Da, încă mai aveam sânge în instalație să pierd o noapte și să fiu zmeoaică a doua zi. Nu și de data asta. 

Drept pentru care am început să analizez crăpăturile din masa la care stăteam de foarte, foarte aproape. Așa, cam de la nivelul obrazului lipit de ea. Am încercat eu să păstrez distanța regulamentară pentru a nu face strabism dar proptelele capului meu erau deja amorțite. Alegătorii refuzau cu desăvârșire să se alinieze în raza mea vizuală.

Am capitulat după-amiază, plecând de la locul faptei, să trag un pui de somn la rudele aflate în localitate. Și cum norocul meu m-a părăsit, în urma mea a apărut un control de la Centru să se convingă ei că nu aruncă cu banii aiurea pe prestația mea.

Planetele se aliniaseră foooartee bine fiindcă în perioada de timp cât au stat ”controlorii”, eu grație membrilor comisiei de votare, fusesem pe rând sau aleator la toaletă, după țigări, după sucuri, energizante, mâncare, reviste, să dau un telefon de urgență și alte nimicuri din astea care să-mi motiveze absența. E inutil să vă spun ce făceam eu de fapt. Știu doar că mătușa tăia lemne pe mine.

M-am reîntors la secție cu două cepe în loc de ochi, un ritm drăcesc în cap și un mers legănat. Era rezultatul stivei de lemne gata aranjate. De mătușa mea, evident. Până să mă dezmeticesc și eu și să-mi amintesc ce trebuia să fac, am aflat cu bucurie și repetat de propoziție fiindcă creierul meu nu procesa din prima toate informațiile primite, că timpul meu obligatoriu de petrecut acolo se terminase. 

La fel și experiența mea într-ale votării. Sau ale observării.

Concluzia mea:  Doamneee, cu câtă plăcere am cheltuit banii aceia!!

foto: www.enational.ro

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

32 thoughts on “Cum am (ne)observat niște alegeri

  1. Textul ăsta trebuie musai pus ca explicaţie la celebrul „a dormi pe banii statului” 😀
    Bine ai făcut, ar zice una pe care o doare… capul de atâtea griji privitoare la buna desfăşurare a alegerilor. Parol că mă interesează 😀

  2. Voiai sa-ti spun ca ai chiulit in post, si ai mai luat si banii de care te-ai bucurat ??? Eiiii … bine, o spun:)))) Si altceva, daca vad de-acum vreo circumscriptie unde observator esti tu…. atunci sa vezi scandal )))))))

    • Pentru logoree trebuie să-mi dai ceva de băut. Asta așa, să știi pe viitor. 😜😬 Noroc că alegerile astea sunt din 4 în 4 ani. Uită lumea de noi între timp, are alte griji.

    • Aaa, mă faci să spun și mai multe. O fac totuși. Știi, ca observator nu aveam voie să mă implic în niciun fel, dar am numărat la buletine de vot de mi-a venit greață. Trebuia să spăl cumva „păcatul” meu. Nu bag mâna-n foc că n-oi fi numărat din 2 în 2. 😬

  3. 9

    Tin minte aceşe alegeri. 🙂 Atunci a fost prima si ultima cearta a mea cu cea mai buna prietena. Norocul nostru ca la noi nu tinea supararea. 🙂 Acum stiu ca nici nu merita sa te certi pentru asemenea oameni. 🙂

  4. Asta cam sună a autodenunț. Așa că acum, n-ar strica să ai în permanență o valiză cu strictul necesar, pregătită în dosul ușii. Nu pune sutiene, că cică acolo ți le iau oricum la intrare.

  5. Si zi asa?! Mmmmm, e tarziu acum, s-a prescris fapta. In caz ca totusi se intampla ceva, fugim impreuna. Si eu sunt asa un fel de semiilegalista. Din cand in cand, deschid sertarul ala in care zace carnetul meu de membru PNTCD si ma uit la el cu jale…

  6. Amuzantă experiență. Bine că a ieșit cu bine, până la urmă. Odată am fost și eu la alegeri, dar nu-mi mai trebuie și altă dată. Sunt multe situații aiurite care se pot întâmpla. Când am fost eu un moș a plecat cu ștampila și ce emoții au fost până ce s-a recuperat…
    Numai bine, Fabiola! 🙂

Lasă un răspuns