Nu știu cum a fost la voi săptămâna ce tocmai a trecut dar eu am cam pătimit. Și nu oricum, ci rău de tot. Chinuri grele, nopți nedormite, atacuri de panică, glicemii sărite-n aer, ce să vă mai spun. O nebunie. Un adevărat coșmar, de dorit tutor dujmanilor. Zău că nu sunt egoistă și doresc numai de bine. Inclusiv lor.

Nu e lucru ușor să faci față cu brio atâtor aniversări, petreceri, emoții. Deh, oropsita de mine, am ținut-o din chin în chin, din torturi în ”torturi”. Curat ghinion!

Din toate „patimele” astea, de la una am concluzionat ceva. Da’ de învățat nicio șansă. Las scris, poate la anu’ se lipește ceva de emisfera stângă a creierașului meu.

Așadar, subsemnata declară public că dacă i se mai năzărește să organizeze petreceri acasă de copii adolescenți, să citească mai întâi BINI DI TĂT următoarele REGULI DE AUR.

Regula număru’ 1

Nu voi mai folosi confetti niciodată. Niciodată să nu spui niciodată, da’ de data asta niciodată ăsta e al naibii de clar. Bine, asta dacă n-am în plan ca următoarele (cel puțin) două luni să pigulesc ca găina prin grădină după ele în toată casa. E chiar funny să culeg, că nu mai stau să aleg, din frigider sau sertarul cu chiloți. Și să mai spuneți că n-au copiii imaginație.

Regula număru’ 2

Nu voi mai lăsa sistemul de sonorizare pe mâna lor. Basul are o limită pe care paharele din vitrină de data asta n-au fost înștiințate. Unde ziceați că e un cabinet ORL deschis în weekend? Nu de alta, dar luni la serviciu nu vreau să învăț limbajul surzilor.

Regula număru’ 3

Pahare, pahare, muuulltttteee pahare!! Nu alea din vitrină, căci sunt deja crăpate. Am nevoie de cât mai  multe. Degeaba sunt colorate diferit, degeaba sunt de mărimi diferite, începând cu cele de țuică și terminând cu halbe de bere. Niciodată nu știu pe unde le-au lăsat, ce suc au băut sau dacă le-au luat cu ei la wc. Da, farfurii n-am găsit pe-acolo deci cre’că am suficiente.

Regula număru’ 4

Să-mi stabilesc foarte clar încă de la început metrul meu pătrat de coabitat cu ei. Bine, și ăla s-ar putea să fie solicitat. De fapt, eu nu știu ce naiba mai caut în casă. Oricum sunt în plus. Nu știu să dansez, nu știu să cânt, nu știu să râd. A, ba daaa, de mine când am avut ideea asta genială cu petrecerea.

Regula număru’ 5

Să scot toate ușile din țâțâni. Văd eu dacă le mai pun la loc după aia. Ce rost mai are? La cât au fost testate balamalele, broaștele, încuietorile prezența lor mi se pare chiar în plus. Și mai acopereau și basul uneori. Deja era bruiaj melodic.

Regulile astea sunt de bază. Va trebui să le respect cu sfințenie. Da’ nu zic nu dacă aveți și voi idei. Să fiu pregătită corespunzător data viitoare, fără ”daune” prea mari.

foto: www.youtube.com

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Când n-ai orientare, vai de GPS-ul tău! - 19 septembrie 2017
• Un vis devenit realitate - 13 septembrie 2017
• Încep (iar) şcoala! - 10 septembrie 2017