Săptămâna ”patimilor”

maxresdefault

Nu știu cum a fost la voi săptămâna ce tocmai a trecut dar eu am cam pătimit. Și nu oricum, ci rău de tot. Chinuri grele, nopți nedormite, atacuri de panică, glicemii sărite-n aer, ce să vă mai spun. O nebunie. Un adevărat coșmar, de dorit tutor dujmanilor. Zău că nu sunt egoistă și doresc numai de bine. Inclusiv lor.

Nu e lucru ușor să faci față cu brio atâtor aniversări, petreceri, emoții. Deh, oropsita de mine, am ținut-o din chin în chin, din torturi în ”torturi”. Curat ghinion!

Din toate „patimele” astea, de la una am concluzionat ceva. Da’ de învățat nicio șansă. Las scris, poate la anu’ se lipește ceva de emisfera stângă a creierașului meu.

Așadar, subsemnata declară public că dacă i se mai năzărește să organizeze petreceri acasă de copii adolescenți, să citească mai întâi BINI DI TĂT următoarele REGULI DE AUR.

Regula număru’ 1

Nu voi mai folosi confetti niciodată. Niciodată să nu spui niciodată, da’ de data asta niciodată ăsta e al naibii de clar. Bine, asta dacă n-am în plan ca următoarele (cel puțin) două luni să pigulesc ca găina prin grădină după ele în toată casa. E chiar funny să culeg, că nu mai stau să aleg, din frigider sau sertarul cu chiloți. Și să mai spuneți că n-au copiii imaginație.

Regula număru’ 2

Nu voi mai lăsa sistemul de sonorizare pe mâna lor. Basul are o limită pe care paharele din vitrină de data asta n-au fost înștiințate. Unde ziceați că e un cabinet ORL deschis în weekend? Nu de alta, dar luni la serviciu nu vreau să învăț limbajul surzilor.

Regula număru’ 3

Pahare, pahare, muuulltttteee pahare!! Nu alea din vitrină, căci sunt deja crăpate. Am nevoie de cât mai  multe. Degeaba sunt colorate diferit, degeaba sunt de mărimi diferite, începând cu cele de țuică și terminând cu halbe de bere. Niciodată nu știu pe unde le-au lăsat, ce suc au băut sau dacă le-au luat cu ei la wc. Da, farfurii n-am găsit pe-acolo deci cre’că am suficiente.

Regula număru’ 4

Să-mi stabilesc foarte clar încă de la început metrul meu pătrat de coabitat cu ei. Bine, și ăla s-ar putea să fie solicitat. De fapt, eu nu știu ce naiba mai caut în casă. Oricum sunt în plus. Nu știu să dansez, nu știu să cânt, nu știu să râd. A, ba daaa, de mine când am avut ideea asta genială cu petrecerea.

Regula număru’ 5

Să scot toate ușile din țâțâni. Văd eu dacă le mai pun la loc după aia. Ce rost mai are? La cât au fost testate balamalele, broaștele, încuietorile prezența lor mi se pare chiar în plus. Și mai acopereau și basul uneori. Deja era bruiaj melodic.

Regulile astea sunt de bază. Va trebui să le respect cu sfințenie. Da’ nu zic nu dacă aveți și voi idei. Să fiu pregătită corespunzător data viitoare, fără ”daune” prea mari.

foto: www.youtube.com

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

34 thoughts on “Săptămâna ”patimilor”

  1. Petrecerile pentru copii, pentru a fi un success garantat, atât pentru ei, cât și pentru organizatori, trebuie să se desfășoare în aer liber. De preferat în curte, sau la iarbă verde la margine de pădure, pârâu, sau luminiș…La țară asemenea locații sunt în exces. La oraș…mai greu, cu toate că se pot găsi soluții. Cea mai proastă soluție, este organizarea unor evenimente cu copii acasă. Dar cum tot pățitul este priceput…cu siguranță nu vei mai greși a doua oară.

  2. De acord cu tine. În orice caz, cum mai sugera cineva mai sus, cel mai bine ar fi undeva afară, la aer liber, unde pot să facă ca toate lighioanele. În niciun caz într-un apartament. N-ai pomenit nimic despre vecini. Cred că au fost taaaare „fericiți”. Cred că la anul te vei gândi mult mai bine, după experiența din acest an.
    Numai bine și…. multă veselie! 🙂

    • Da, în alți ani când îmi permitea temperatura făceam afară, într-o curte interioară. Anul acesta, nu. Vecinii foaaarte cuminți. Deasupra stă soacră-mea, dedesubt nu erau acasă. Am scăpat ușor. Mulțumesc mult! 😊

  3. Eu m-am ținut de cuvânt cu „niciodată confetti iar”. Numai cine a dat liber unor năstrușnici copii sa le folosească dupa chef poate sti ce înseamnă :))).

  4. Roagă-te ca anul următor, după ce le spui că nu vor mai avea confetti, să nu se apuce de perforat reviste, caiete, ziare şi toate hârtiile pe care le mai găsesc prin casă. Atuncea, chiar că vei fi precum o găinuşă…
    Dar tu te-ai distrat câtuşi de puţin? Căci la urma urmei, asta contează. Când murim, nu luăm mai nimic cu noi: doar amintirile, binele şi răul pe care le-am făcut. Balamalele şi paharele se schimbă. 🙂 🙂 🙂

  5. Cea mai importantă regulă: data viitoare când mai organizezi petreceri de, pentru şi cu adolescenţi, pleci de acasă. Dacă mai găseşti casa la întoarcere, bine. Dacă nu… măcar n-ai fost bruiată de başi 😉

Lasă un răspuns