Despre bebeluşeala mea

 

Four month old baby, series with mother [url=http://www.istockphoto.com/file_search.php?action=file&lightboxID=2854722] [img]http://img47.imageshack.us/img47/4241/beautifulbabiesez7.jpg[/img][/url]

De fiecare dată când îmi amintesc de perioada de bebeluşeală a buburuzelor zău dacă nu mi se pare c-am visat, perioada aia magică când nu mai faci altceva decât să respiri prin propriul copil sau nu mai faci diferenţa între zi şi noapte parcă n-am trăit-o niciodată.

Bucata aceea din viața mea, când te doare sufletul la fiecare plânset, a se citi urlet, când efectiv te uiţi ca viţica-n calendar că nu ştii ce să-i mai faci boțului de carne dar cu plămâni puternici, deşi practic i-ai aplicat toate instrucţiunile de folosire citite cu sfinţenie din cărţile de specialitate, ei bine, perioada aia la mine e de mult apusă.

Mie una mi se pare foarte îndepărtată, ruptă parcă dintr-o altă viaţă, o perioadă în care visul meu cel mai arzător era să ştiu din nou cum e să dormi o noapte cap-coadă sau să mai apuc să stau şi eu pe scaunul din faţă al maşinii, în drumurile mai lungi. Sau dacă extensia mâinilor numită cărucior va dispărea vreodată.

La fel și biberoniada, pamperșiada sau legăniada. Ultimul cuvânt vi-l explic, reprezintă legănatul lor în brațe ca să adoarmă mai repede. Știu pe cineva care va zâmbi cel puțin, dacă nu va râde (iar) cu gura până la urechi când va citi, fiindcă știe cum cântam eu ”Nani, nani, …” printre dinți și aplicam o legănare stilul smuls, demnă de amestecat creierii nu de adormit.

Nu am cum să nu zâmbesc când îmi amintesc că la primul copil orice sughiț sau strănut era motiv de serioase dispute familiale, iar la al doilea cred că pot să zic că îmi venise mintea la cap. Doar să zic.

Nu am nici cea mai mică nostalgie, nu aș da timpul înapoi pentru nimic, îmi place foarte mult perioada asta a vieții pe care o parcurg, dar sunt conștientă că fără acea etapă de început n-aș savura din plin clipele de acum. Și mai știu că deși buburuza mare mi-a dat comandă de un frățior cu o perseverență demnă de invidiat, cam vreo doi ani, nu aș mai putea să o iau de la capăt.

Dar asta nu mă poate impiedica să mă gândesc că toate au timpul lor, inclusiv bucuria de a deveni mamă și nu-mi rămâne decât să mă bucur că ele au apărut în viața mea exact atunci când a trebuit. Iar pentru asta sunt recunoscătoare. 

 

foto: willinglife.com

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

4 thoughts on “Despre bebeluşeala mea

Lasă un răspuns