Ești trist sau supărat? Nicio problemă, râzi de/la UPC!

upc

Cred c-am exagerat cu titlul, merge și să fii într-o dispoziție normală. Adică așa, ca de luni, prima zi din săptămână. Zi care nu știu de ce naiba ăștia n-au inclus-o în weekend, și-așa 99.99% din  populația muncitoare a României o înjură. 

Buuun. Deci eu azi am ajuns la un UPC. Mă rog, o casierie, formată din două birouri elegante, să plătesc trei facturi însumând X lei. Am fost trimisă cu bilețel de amor către tanti casierița blondă spre albă-n cap, cu număr de factură, dată, sumă. Simplu ca bună ziua. Te uiți în calculator, dai viteză-n degețele, în cinci minute iese dovada că pleci de-acolo mai ușor de-un buzunar.

Nu și la mine. Nuuu, la mine trebuia să știu adresa facturilor, eventuale penalități, cum a fost făcută ultima plată. Mă uit ca bovina la ea.

Alooo, tantiii, io îs căruțașa, n-am eu atât de mulți neuroni!

Eu doar venit, spus numele clientului, pus jalba-n proțap și banii pe masă și plecat (sper) în cinci minute.

Da’-i zâmbesc. Candid. Că doar o descâlci stufărișul tehnologiei din calculator. Că de-aia suntem în era digitală. Ea, nimic. Cică să sune la București pentru lămuriri. Eu deja râd în sinea mea. N-are cum așa ceva. Ba daaa, și încă ce. Cât de greu o fi să introduci un număr de fractură? Pardon, factură, da’ mi-a fracturat ea puțin gândirea.

Și scoate-un telefon dintr-un sertar. Din acela fix, dar fără fir. Din altul, două baterii. Pune bateriile, scapă capacul protector. O dată. De două ori. De trei ori. Îl abandonează, încearcă să formeze, i se blochează tastele. O dată, de două ori, de trei ori. Eu am răbdare, serios că am răbdare. Nu merge. Scoate bateriile, caută altele. Alt sertar. Operațiunea capacul se repetă, aţi ghicit, tot de trei ori. Ce naiba are? 

Jur că n-am spus nimic altceva de când am intrat decât Bună ziua! Vreau să plătesc și eu aceste trei facturi. Și numele clientului.

Nu e marți, 13, şi nici n-am lățit pe asfalt vreo pisică neagră. Ea, parcă avea în față pe Brad Pitt. Nu, ăsta a îmbătrânit, pe Bradley Cooper. Sau a primit un mesaj înainte de a intra eu, de la bărba-su.

Draga mea, te părăsesc, mă mut la Maricica, da’ iau și oala Zepter cu mine!

Nu, nu cred că e ăsta. De la fiică-sa e, sigur.

Mamă, sunt gravidă în cinci luni, da’ stai calmă, de când am aflat am renunțat la tequila și jointuri.

Da, ăsta cred că e, iar acum are creierul blocat la ce-o fi însemnând joint. Altfel, nu-mi explic cum are mâinile greblă şi creier lipsă.

Joaca cu telefonul a durat cam zece minute. Ştiu fiindcă trebuia să mai ajung într-un loc şi eram cu ochii pe ceas. Știţi cum e să râzi cu gura încleștată? Pentru întărirerea musculaturii faciale e un exerciţiu ideal. Aproape că se iţeau şi nişte lacrimi. Dar calmă (ce naiba am băut înainte ca să beau şi altă dată?) mi-am scos telefonul mobil, am format şi a vorbit doamna cu capitala. 

Alooo, Bucureștiul, aveţi legătura! asta îmi zicea creierul meu.

Al ei:

Puteți să-mi dați codul furnizorului …, e lângă mine, vrea să plătească, că eu nu-l găsesc?

Şi nu, nu ăsta a fost momentul culminant. Mnoa, am devenit subit furnizor de servicii pentru UPC, am venit să-mi plătesc clientul (?!?!) iar prestanţa mea era deja în stratosferă. 

A încheiat apoteotic înmânându-mi o chitanţă, scrisă de mânuţa ei, având contravaloarea unei singure facturi. Şi mi-a zâmbit fericită că a dus sarcina la capăt. Cred că a fost momentul când şi-a dat seama ce e ăla un joint. Fiindcă nu înţeleg de ce celelalte chitanţe, emise electronic, au fost ignorate cu desăvârşire. 

Cum de ce trei chitanţe? Păi suntem campioni în risipă de hârtie. 

foto:www.ziarulincomod.ro

 

 

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

37 thoughts on “Ești trist sau supărat? Nicio problemă, râzi de/la UPC!

  1. Moamaaaa, ce-am ras! Am incercat si cu gura-nclestata, dar nu mi-a iesit. 😀 Sa stii ca eu de cand am ramas teapana de-atata stat capra in fata ghiseelor (stii, ghiseele alea stupide cu geam, unde tre sa stai aplecat si sa urli ca sa te faci inteles) am inceput sa-mi platesc facturile online. Pe toate. Dar parca putin incep sa te invidiez… Uite ce marfa misto ai!

    • Deci eu nu plătesc nicio factură. Asta e treaba soțului. Acum n-am putut refuza, era un pic o datorie de serviciu. Și uite cum a devenit o experiență hazlie. :))) Capră zici? Ahahaha…. Știi ce fotolii mișto aveau ăștia??? De ți se așezau toate oscioarele la locul lor. 😜

      • Ba, da ce jmekeri sunteti voi acolo! Auzi la ea, fotolii! Eu nu ma asez niciodata in sedii de banci sau de firme de telefonie; atat imi trebuie sa ma relaxez. Nu, eu trebuie sa fiu cu toate circuitele conectate, in alerta, ca cine stie ce ma pun aia sa semnez! 😀

  2. Am o curiozitate, mai dă o tură pe acolo şi vezi dacă provoci aceeaşi stare de bâlbâială! 🙂 Ce respiraţi acolo prin Constanţa de sunteţi aşa calmi?

    • :))))) nu mă mai duc acolo. Încerc altă casierie. Să mai zic că n-am găsit loc de parcare și-am tras intrat aproape într-un magazin. Vânzătorul, drăguț, a zis că nu se supără dacă-i las lui mașina. Da’ na, detalii minore. :)))) Aer de mare! Mult aer de mare inhalez! 😬😬

  3. Ioi! Mi-ai amintit de aventurile mele de acum două ierni în Ro… am rămas cu sechele de atunci. E lung să spun, am scris atunci… O chestie simplă s-a complicat pe model caragialian pe modelul tehnicii bulgărelui de zăpadă. Am înțeles atitudinea ta. Ești o eroină. Știu, ca și mine. 😀

  4. Inițial omul a dorit ca mașina, tehnologia, cu tot ce presupune aceasta, să ne fie sclavi, să ne ușureze viața, să câștigăm timp liber. Ușor, ușor…realizăm că de fapt noi devenim sclavii sistemelor, iar cel tehnologic, cel informational ajunge să preia controlul, să fie de fapt stăpânul nostru și al timpului nostru. Nimeni, în afara celor care sunt la ”butoanele” sistemelor, nu poate să-și imagineze ce s-ar întâmpla dacă ar fi o pană de curent de doar…câteva zile în lume. Așa că…ciocu mic, mai ales dacă trăiești într-o țară cu tehnologie nouă și mentalitate din evul mediu.

  5. îi bat pe ăștia de la upc… jur. cretinoizi.
    mai complicat decât să închizi un abonament la ei nu se poate.
    pe 2 martie făcut cerere, cărat router. nu e bine… vii mătăluță în aprilie, în prima săptămână, și-l predai, închidem abonament. cu mârâitul aferent, spus ok.
    venit pe 6 aprilie… domnișoara mă întreabă dacă am primit telefon? telefon? ce telefon!?! telefon de la CC… nu, desigur! la fel de sigur vii, când ești chemat! pe 7, vineri, primit telefon(WTF!!!) – le-am spus că nu pot ajunge, domnișoara la tel, drăguță, a spus că nu-i bai… ok!
    vin pe 10, să predau routerul… ce crezi că-mi spune???
    MI SE VA FACTURA ȘI LUNA APRILIE PENTRU CĂ NU AM PREDAT ROUTERUL ÎN PRIMA SĂPTĂMÂNĂ LUCRĂTOARE!!!!
    îmi venea să le spun: BĂ! Voi sunteți nesimțiți? desigur, n-am spus nimic… doar am înjurat… în gând.
    la fel de calmă și senină,mi-a spus să nu plătesc ultima factură…. pentru că se va recalcula. eu având data de facturare 3 sau 5 ale lunii, ceva de genul, o să-mi intre și câteva zile din mai!!!! să aștept notificare lor pe mail și prin sms
    am ieșit din office… râzând! mă simțeam prăjit, fumat… și chiar m-am lăsat…
    acum eu ca idiot ce sunt, mă întreb, nu mi-or băga și niște penalizări??? nu de alta, dar doar așa de amuzament… dacă tot sunt luat de prost… să fiu și f%%%%% și cu banii luați.
    mno! articolul ăsta îmi întărește ideea că… majoritatea companiilor au o politică…. mai mult decât futurist-complexată…
    offff, Fabi….

    • Fabiola Ion Fabiola Ion

      Nu te supăra, dar am râs în hohote fiindcă te și văd cum fumegai fără… fum. Deci la mine a fost apă de ploaie în comparație cu tine. Ca la noi… la nimeni. În era digitalizării, nu avem baterii pentru telefon fix, nu știm să căutăm în sistem un client, facturăm de dragu’ furatului de bani, etc… Așadar, liber la râs! 😂

      • :))) eu râd… îmi și imaginez… și eu și tu, într-un office gol, stând la rând,doar pentru că aparatul de la intrare ne-a dat un bon… pe care scrie spre ex 180, dar la ghișeu e abia la 172 și domnișoara are obligația să aștepte 3 minute pt fiecare număr… apoi surprizele vor curge lanț…. de bicicletă!

Lasă un răspuns