Din Paşte în Crăciun

santa_easter_bunny_23054300

Când spui Paşte şi Crăciun, spui două cataclisme în rândul românilor. Cozi, nervi, ouă, cozonaci, miel, purcel, spital. Da, de cele mai multe ori se ajunge şi aici. Şi totul în numele tradiţiei.

Eu sunt atipică. Sau poate că nu. Pentru mine Paşte şi Crăciun înseamnă plecat de acasă. Cred că am mai spus, singurul Paşte când am stat acasă a fost cel în care am născut-o pe buburuza mică. Dacă se putea, o năşteam pe alte meleaguri.

Pentru mine, Paşte înseamnă verde, mult verde. Înseamnă mers la pas. Înseamnă relaxare. Anul trecut a însemnat miros de flori. De o mare de flori. De redescoperit răsărit şi apus de soare. De regenerat trăiri, simţiri. Uneori şi neuroni, deşi ei sunt o cauză pierdută. De amintit şi de uitat. De recunoştinţă şi apreciere.

M-au întrebat fetele de ce nu vopsim şi noi ouă. Pentru că am ales să-mi vopsesc sufletul în cele mai vii culori. M-au întrebat de ce ele nu merg cu colindul. Pentru că am ales să facem alt fel de colind. Să ne îmbogăţim retina şi sufletul cu alte imagini. Poate că nu e cel mai bun model de urmat, dar eu aşa ştiu să fiu.  

Da, Paştele şi Crăciunul pot însemna şi altceva. Altceva decât curăţenia compulsivă, asta oricum trebuie făcută, griji că nu iese friptura perfect rumenită, mese peste mese, cadouri peste cadouri, pupături peste pupături, mercantilism.

Dar oriunde m-ar purta paşii, aprind o lumânare. Iar asta e singura mea legătură cu divinitatea şi recunosc că în ea îmi pun tot. Vise, zâmbete, gânduri pentru cei plecaţi de lângă mine dar şi pentru cei prezenţi, un pic de speranţă, un pic de viitor. 

Pentru mine înseamnă pauza de la goana noastră nebună către nicăieri şi în toate direcţiile. Înseamnă puţin timp în plus. Puţină emoţie. Puţină linişte. Puţin altfel. Puţin eu.

foto: www.romaniatv. net

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

18 thoughts on “Din Paşte în Crăciun

  1. Cam aşa ar trebui să fie toţi.Si-atunci oriunde s-ar întîlni ar lua lumină din ochi şi din inimi şi ar sărbători bucuria, respectul, iubirea de a fi în natură mai aproape unul de altul şi doar aşa, mai aproape de Dumnezeu.

  2. Sunt… și există toate NEșansele să rămân așa, oripilat de tradiția carnagiului de Paște și Crăciun. Până să locuiesc la țară, acest carnagiu era abstract dar de când sunt de la țară, ceea ce se petrece cu animalele sacrificate, este de o barbarie, de o cruzime inimaginabilă. Câtă insensibilitate trebuie să ai, ca să te comporți astfel, doar să-ți umfli mațele și să plescăi satisfăcut de o asemenea placere?! Există expresia consacrată de a merge ca mielul la tăiere. Este sfâșietoare atitudinea blândă a mielor, când sunt agățați de picioare, cu capul în jos spre a fi căsăpiți.
    Blânda, iubitoarea și ecumenica noastră biserică încurajează o asemenea barbarie față de viețuitoare, care chiar de nu ne sunt ”semeni”, sunt parte a Existenței, a viului. Chiar să ne fi dispărut complet compasiunea? Cu siguranță că DA !
    Păi noi ne omorâm între noi, ne omorâm copiii, îi trimitem la război, ne furăm și înșelăm…ce mai contează că luăm gâtul animalerlor pentru a sărbătorii nașterea și învierea lui Iisus. Să ne fie rușine…suntem niște ipocriți inconștienți.

  3. Să vă fie bine oriunde veţi alege să petreceţi! Sărbătoarea asta n-ar trebui să aibă nimic de-a face cu mese peste mese şi stres peste stres, aşa că bate palma. Eu nu plec că nu pot. Dar nici la cozi nu am stat şi nici cărucioare n-am umplut. Te pup! Drum bun şi vreme bună!

Lasă un răspuns