Școala mai… altfel!

scoala_altfel1_94553900

A venit în sfârșit vacanța, asta de Paște, nu înainte de a ne trece prin proba de foc a săptămânii ”Școala altfel”. O idee bună aș zice, dacă n-ar genera puțin haos în programul părinților, dacă nu ar dori toți la Delfinariu în aceeași zi, la film, sau la muzeu.

Și eu am avut parte de această experiență, la vremea mea, intitulată generic ”practică”. Care dura două săptămâni. Iar la final eram remunerată. Erau banii cei mai munciți de mine în copilărie și cei mai greu cheltuiți. Fiindcă efortul de ai obține era inestimabil.

Știuleții de porumb primiți în freză, frica de șoareci morți sau vii, zeama de struguri zdrobiți ajunsă până-n chiloți, plus bâzăit de albine dornice de aș încerca acele pe pielea mea, doar eram îmbălsămată de miros și aromă divină, lipicoasă din cap până-n tălpi, mersul piticului pe distanțe considerabile pentru a depista vreun cartof distrofic, uitat de soartă sau de alții, sunt doar câteva elemente care mi-au marcat această experiență, foarte educativă de altfel.

Douăzeci de ani mai târziu, alte timpuri, alte vremuri, cu totul și cu totul alte experiențe. De exemplu, plantatul unui copac într-un parc de joacă ar fi foarte educativ dacă copiii n-ar fi împrăștiați care pe unde le-a fost atracția mai mare, leagăn, topogan, cățărat, alergat. Iar noi, părinții, tocmai ce primeam o lecție cap-coadă despre pomicultură.

Sau, de exemplu, vizitarea Casei Poporului ar fi fost tare educativă, despre cum să nu epatezi prin opulență, dacă n-am fi jucat cel mai complex joc de-a v-ați ascunselea părinți și copii deopotrivă, prin imensele săli vizitate. Ce-am reținut cu toții, inclusiv cei de la pază și control de la intrare, acustica este excelentă!! Un simplu fluier, accesoriu indispensabil învățătoarei, a făcut ravagii.

De altfel, mă bucur că am mai supraviețuit încă un an acestei minunate săptămâni care pune părul și nervii pe moațe multor părinți. Până acum n-am întâlnit vreunul fericit că trebuie să facă scheme logice pentru a fugi din timpul programului, să poată fi în două locuri deodată pentru a-și recupera copiii. Am pățit-o și eu, dar pentru asta s-au inventat bunicii, vecinii sau bonele, nu?

foto: www.romaniatv.net

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

29 thoughts on “Școala mai… altfel!

  1. Ești bună și școala altfel la ceva! Eu am văzut Casa Poporului doar pe dinafară și locuiesc „decât” la 1 km de ea. Mai degrabă o să ajung să vizitez Cazinoul din Constanța… 😃

  2. O idee ce-ar fi putut să fie grozavă, dar care a sfârșit prin a fi o mare aiureală și bătaie de cap pentru profesori și părinți. Cu buburuzele tale, sigur ai multe de povestit despre ceva atât de…. altfel!
    Numai bine și o săptămână frumoasă! 🙂

  3. Întotdeauna este greu de împăcat și varza și capra, iar dacă ai multe ”capre”…lucrurile se complică. Oricum, sunt binevenite acțiunile desfășurate în natură și pentru natură…
    Eu sunt din București, dar ultimul lucru pe care l-aș vizita ar fi …Măgăoaia hoților. Nu am vizitat-o și nu o voi face, decât atunci când va fi a poporului, adică niciodată.

      • Nu pierd nimic…Doar poporul a avut și are de pierdut cu construirea și întreținerea Măgăoaiei hoților…Îmi face lehamite…la fel cum va fi și Catedrala cu lifturi de urcat la…rai.

        • Știi ce am zis eu când eram înăuntru? „Suntem prea săraci pentru așa ceva!” Întreținerea nu vrei să știi… Un covor, de exemplu, de cinci tone sau o draperie de catifea țesută cu fir de aur și înaltă de 15 metri ce cost de întreținere are? Și astea două sunt exemple minore. Da, lehamite mi s-a făcut și mie dar tot am vrut să văd.

          • Este considerată cea mai scumpă clădire administrativă din lume. A costat cca 3 miliarde de euro, fără a mai socoti pe cei ce au murit în timpul construcției.
            Pentru realizarea acestei impunătoare clădiri s-au folosit:

            1.000.000 m³ de marmură
            5.500 de tone de ciment
            7.000 de tone de oțel
            20.000 de tone de nisip
            1.000 de tone de bazalt
            900.000 m³ de esențe de lemn
            3.500 de tone de cristal
            200.000 m³ de sticlă
            2.800 de candelabre
            220.000 m² de covoare
            3.500 m² de piele.
            La construcție au participat 700 arhitecți și aproximativ 20.000 muncitori care au lucrat în trei ture, 24 ore pe zi.

Lasă un răspuns