Sună, hai, sună!

B390A1-mobile-phon_3265495b-620x349

Toți avem telefoane mobile. Nu contează firma, cât te ține bateria, cât de tare-i difuzorul, cui îi moare neuronu’. La unii mai repede, de la folosit pe post de cercel. Cel puţin aşa susțin unele studii. Ideea e că este indispensabil, imediat după apă. Cam așa am ajuns. Fără facebook or mai sta unii oameni (pe cale de dispariție și ăia) dar fără telefon, nu.

Și-al naibii telefon sună când ți-e lumea mai dragă. Adică fix în momentele-alea, știți voi, cele mai cele. Alea în care îți dorești să fii doar tu cu tine. Sau tu cu el/ea. Sau tu cu toată lumea dar fără telefon. Toți am avut un astfel de moment în viață, cel puțin unu’.

Eu cu mine. În momentul ăla de maximă concentrare dimineața, pe budă. Când încă dorm,  dar nu visez, visez dar e cam rece realitatea, la floricele pe câmpii e prea devreme să mă gândesc, hai că apare starea aia de zen și descătușare și deodată… 

Pleacă, mâine o să-mi treacă,
Ce dacă, durerea a venit şi nu mai pleacă,
Lasă-mă să mor,
De dor
Fericirea mea, la naiba,
Pleacă!

Chiar așa Antonia. Îţi vine să mori, da’ nu prea ţi-e dor, te-apucă o durere, de-ar pleca, că mâine nu mai ai timp de ea… şi tot aşa. Da’ te aduni, cauţi telefonul prin cele cinci buzunare mereu insuficiente ale poşetei, ratezi apelul da’ şi descătuşarea ta. Nu-i bai, repeţi figura în următoarea dimineaţă, doar repetiţia e mama-nvăţăturii. 

Eu cu el. Întâlnire de grad zero spre o sută. Când ajunge la punctul de fierbere, o voce melodioasă rău de tot se aude.

Bună! Ce faci?
Mă auzi?
Mă aude cineva?
Mi-a fost dor de vocea ta.

Mie nu, Delia. Chiar deloc. Ce spanac/urzici/flori de măr crezi că f..k io? Te-am auzit perfect, încă mă mai ţine trompa lui Eustachio, ciocănelu’ şi alte ustensile de prin ureche, da’ încerc să te ignor. Şi nici dor nu mi-e de tine. Da’ tu tot insişti, insişti. Nu te laşi deloc cu chestionarul tău pe repeat. Da’ nici eu. Cu un singur buton, te-am lăsat fără voce. 

Eu și un doctor stomatolog cu prestanță, trecut de prima tinerețe, într-un cadru oficial, plus alte persoane scorțoase. Una vorbește, celelalte ascultă, sau măcar așa dau impresia. Cine știe pe ce coclauri le umblă mintea, dar o face în liniște. Cred că vreo două muște își dreg vocea. Moment în care atenția tuturor ne este atrasă de mâinile doctorului în cauză care danseaz-o sârbă-n draci pe tot corpul, încercând să localizeze sursa următoarei melodii.

Cântă cucu’ bată-l vina
De răsună Bucovina,

Cântă cucu’-ntr-un brăduț,
De răsună-n Cernăuți.

Cântă cucu’ sus pe casă
Toți feciorii stau…

P-asta n-am mai aflat-o. Unde stau sau cum stau, deși melodia telefonului mi-a produs niște contractări ale mușchilor feței, căci cu greu m-am abținut să nu râd. Probabil să-l întreb pe Grigore Lese, interpretul melodiei. O mai fi trăind? După o vârstă, probabil că ai nostalgii severe dacă vrei să-ți cânte cucul. De câteva ori pe zi. Da’ cine sunt eu să judec gusturile omului?

De-aia am ales eu de ceva timp tonul de apel standard al telefonului. Chiar dacă e aceeași  alegere cu a altor persoane. Nu tresare nimeni când sună. Sau da?

foto: www.noobz.ro

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

26 thoughts on “Sună, hai, sună!

  1. Cu ocazia asta m-am decis să-mi pun şi eu o melodie mai… melodioasă. Că am un standard şi eu. Ce-mi recomanzi? 😀
    Da’ şi Antonia asta, chiar în halul ăla? Hai, cu delia şi cucu mai merge cum mai merge… 😀

  2. Eu am o sonerie care nu numai că produce fiori, dar se și ia. De câte ori îmi sună telefonul, las în urmă niște distruși care fluieră apoi toată ziua tema sonoră din „Kill Bill”. Cred că mulți mi-au pus gând rău din cauza asta. Dacă nu o știți, vă sugerez să nu o căutați. 😃

  3. Să înțeleg că sunt printre puținii care folosesc cu succes butonul de închidere a telefonului sau de comutare a lui pe silențios? Că la preferințele pentru telefoanele clasice – în detrimentul celor „inteligente” – știu deja că sunt printre pământenii pe care de dispariție. 🙂

  4. Ha, ha! Să te sune taman când ai vrea să nu sune? Se tot întâmplă și ce aiurea e. Auzi tu, să stai fericit pe „tronul împăratului” și să te „hărbutăluiască” telefonul? Mama lui de telefon. Și eu am obiceiul să-i dau stingerea noaptea, la culcare, după ce am avut (ne)plăcerea să primesc niște apeluri aiurea pe la 2-3 noaptea. Niscai copchii se distrau la orele alea. Iar pentru a nu mai plimba ditamai pleașca (dacă am vrut smartphone!) prin casă, mi-am luat o cască mică cu bluetooth, pe care o mai agăț din când în când după ureche. Faci și treabă și mai și vorbești! 2 în 1!!
    Numai bine, Fată veselă! 🙂

  5. Acum si eu am tot sunetul „standard”, dupa o lunga perioada cu „i put that pussy in my face, i ain’t got no worries” (lil wayne-no worries) :)). Cat despre Lese, probabil ii plac si lui spatiile inguste si de lemn :))

Lasă un răspuns