Pâine albă, pâine neagră

paine_prajitaCe se naște din pisică… ca mine face. Adică buburuzele. Acum e rândul celei mici. La capitolul trăsnăi, bineînțeles.

Eu și somnul… știți deja povestea, dragoste mare. Dimineața avem cea mai profundă legătură. El mă alintă, eu îl las. El mă seduce, eu nu zic nu. Degeaba în jurul meu forfoteală mare, îmbrăcat, voci pe toate tonurile. Eu îl las să-mi spună ce povești de adormit vrea el.

Deodată, în toiul unei intrigi dintr-o poveste frumoasă simt așa, un miros de fum direct din bucătărie. Sau o aromă? Un miros dumnezeiesc de pâine prăjită. Ce să zic? Buburuza mică făcea experimente științifice cu prăjitorul de pâine. Adică voia să se convingă că pâinea nu scoate flăcări. Doar fum. Mult fum. Îl cam tăia-i cu cuțitu’ pe acel fum. Se cam topise puțin din prăjitorul de pâine. Dar aroma, ahhhh… brusc mi-am dat seama că nu trebuie să mai aștept deznodământul visului și să-mi mișc fundu’ la locul fumigenei.

În viața mea n-am reușit să ard în halul ăla o felie de pâine. Mâncare da, dar pâine nu. De fapt, nu cred că am văzut o felie de pâine atât de perfect arsă. Era perfectă ca o exponată de muzeu. Și nici nu s-a străduit prea tare. Doar a avut răbdarea să treacă vreo zece minute, maximul prăjitorului. 

În rest, totul a decurs absolut normal. Fumul a ieșit până la prânz, mirosul a zis că vrea să-mi facă pe plac, a rezistat până seara. Noroc că e cald afară, altfel iar mă apucam de tratamente naturiste. Și de lăsat fără gaze un bloc întreg. Mă rog, detaliu minor.

Știți, noi nici măcar nu ne străduim. Pur și simplu. Și cum în casă suntem trei bucăți din astea, io stau și mă gândesc că i-ar trebui statuie soțului. Așa, câteodată. Măcar pentru răbdarea de care dă dovadă.

foto: www.cristianmargarit.ro

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

23 thoughts on “Pâine albă, pâine neagră

  1. Măi, io-s tranca, am tot spus dar nu mă bagă nimeni în seamă. A scos flăcări sau mă faci să experimentez şi eu acasă? 😀
    Te-ai scos în cazul ăsta. Că s-a dus mirosul de ţuică şi nu mai zicea nimeni nimic de tine, nu? Ce noroc au unii, aşa cevaa…. 😛

  2. Mie mi s-a întâmplat mai demult cu o tigaie cu cartofi prăjiţi. Am pus-o pe aragaz şi m-am întins „puţin” pe pat. M-am trezit fiindcă mă ustura gâtul şi nu ştiam ce este. Mi-am dat seama când am văzut un fum gri în toata casa şi funigei gri care cadeau peste tot. Fug în bucătărie şi opresc aragazul. Cartofi erau calcinaţi, negri, uleiul dispăruse iar tigaia avea un „cerc roşu” pe fund (era „neagră”, nesmălţuită).

    Noroc că eram chiar înainte de renovarea generală (zugrăveală &all). A trebuit să iau la curăţit fiecare obiect pe care căzuseră funigeii, se lăsau dâre negre de la ei, la atingere.

    Trebuie instructaj serios cu folosirea gazelor, mai ales cu cea mică.

Lasă un răspuns