Mic dejun

10303

„Mă duc să-mi iau o plăcintă cu brânză. Merge de minune cu o cafeluță. Micul dejun e asigurat!” gândea în timp ce pașii îl purtau grăbit spre plăcintăria din colț care deschidea foarte devreme, înainte de ora 8.

Domnișoara îi zâmbește amabil în timp ce-i arată cu degetul orarul. 

– Mai e un sfert de oră până deschidem!

– O să aștept, ce naiba să fac. 

Se gândea ce o să facă un sfert de oră. E sâmbătă dimineața, el și câinii vagabonzi ce mai umblă la ora asta. O să stea și el ca un vagabond, rezumat de peretele plăcintăriei, zgribulit de frig, cu o față tristă în așteptarea orei exacte.

„Ce-ar fi să întind și-o mână, cine știe, poate primesc ceva. Cum o fi să cerșești? Eu am muncit de când mă știu, nu-mi amintesc să fi primit ceva de pomană.” își spunea cu mintea limpede bărbatul de aproape patruzeci de ani, care în fiecare dimineață de ceva timp era fidel plăcintăriei, înainte de a-și începe programul la serviciu.

Domnișoara, amuzată de gestul lui, crezându-l un muritor de foame, îi spune:

La ora asta, nicio șansă!

Probabil, dar ce avea de pierdut?  Zis și făcut. Nu trec mai mult de treizeci de secunde și o bătrânică în timp ce se odihnea pe o bancă în apropiere, în drumul ei spre biserică cu coșul plin cu pachete de împărțit îi face semn să se apropie.

Bărbatul, dintr-un impuls de moment, se duce. Bătrâna îi întinde un pachet și-l întreabă:

– Vrei maică și colivă? Da’ nițel vin vrei?

Da, mamaie.

Le ia pe toate, spune un bogdaproste din tot sufletul și pleacă grăbit spre serviciu.

„Micul dejun l-am asigurat!” zâmbește în sinea lui bărbatul care parcă nici lui nu-i vine să creadă de varietatea oferită pe post de mic dejun de bătrână.

Ce păcat că nu e în fiecare zi sâmbătă! își încheie gândul în timp ce-și savurează pomana primită.

foto: www.nespresso.com

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

27 thoughts on “Mic dejun

  1. măăăăi tare asta… 🙂 mi-a adus aminte de o poveste veeeeche….
    fusesem invitat să particip la un proiect cu o grădiniță specială… și am ajuns prea devreme… mult prea devreme…. și de, aveam chitara la mine, așa că m-am așezat/răzimat pe gard, am scos chitara… și mă jucam. Husa o lăsasem jos… era o stradă pustie, ora era destul de matinală, sub 7. La un moment dat un grup de 4 femei s-au oprit lângă poartă, au fumat câte o țigară și mi-au pus câte 10 lei în husă și au intrat în curte. Eu fiind mai ”emotiv” m-am blocat… nu am primit niciodată bani pe stradă, pentru muzică, deși nu ezit să mă bag la un jam chiar și cu menestrelii noștri de prin pasaje. ei bine deși ajunsesem cu o oră mai devreme și eram la poartă, de rușine am reușit să întârzii 40 de minute…. pentru că nu mai îndrăzneam să intru. am intrat într-un final, datorită unei idei… geniale (singura din viața mea). am cumpărat danonino de 50 de lei :))))

Lasă un răspuns