8 Martie, only for the ladies?

cornel-pasat-si-flamingo-boys-incing-atmosfera-pentru-doamne-pe-9-martie

Ziua Naţională de Dezmăţ Feminin, în traducere liberă a acestei minunate zile care celebrează mama, în genere. Sau mă rog, aşa era când eram eu copil. Acum, pentru unele femei, e singura zi din an în care îşi pot pune poalele-n cap, în restul zilelor sunt bine legate de calorifer sau ţin post negru de orice. Absolut orice. 

Optimistul  mi-a trezit nişte amintiri legate de această zi „memorabilă” şi cum nu sunt egoistă, vă povestesc şi vouă, chit că s-ar putea să ridic nişte sprâncene.

Acum vreo cinci-şase anişori, când încă mai aveam mintea nefranjurată ca acuma, soţul meu se gândeşte să-mi facă o surpriză mai deşucheată, mie şi dragei mele de D. Că îl „ţaca-ţaca-ţaca-ţaca” pe creier în ritm de geampara dobrogeană timp de o săptămână cum că noi doo, niciodată, da’ niciodată, nu văzusem un spectacol de streaptese masculin în toată splendoarea lui şi cum trebuia şi această experienţă bifată, o dată-n viaţă am zis că n-o fi foc. Apoi să aibă şi el linişte acasă. Săracu’, habar n-avea ce-l aştepta.

Şi ca să ne dea pe spate ne-a cumpărat bilete la ditamai Sala Palatului de Bucureşti, la VIP, ca să nu strâmbăm din nas că n-am văzut detalii importante din show protagonişti, şi anume Cornel Păsat – mult lăudat şi-a lui trupă Flamingo Boys.

Deci, ne gătim, ne parfumăm, ne… ce să mai, pregătite prună, ne îmbarcăm în maşină şi ne ducem la capitală. Soţul şofer. La dus am fost două cuminţi. Icoane. Nici usturoi n-am mâncat, nici gura… 

Două ore au trecut aşaaa, ceva de vis. Aş fi o ipocrită să zic acum că nu ne-a plăcut. Spectacolul în sine. Bine, fie, şi de Cornel. Şi hai, şi un mulatru. Al naibii, frumuşel mai era. Bun de pus pe rană. Ne-am bucurat în schimb că n-am fost invitate pe scenă. Cred că rămâneam în costumul Evei la cât de mult s-au frecat ăia de doamnele şi domnişoarele aflate în delir pe scenă. Nu le-a rămas niciun centimetru de piele nefrecată.

Da’ ştiti cum? Madam’ Scamă în acţiune când vrea să-şi facă freza în oala Zepter sau ţiganu’ afacerist care freacă bine cazanul de aramă, să pară de haur, erau mici copii în comparaţie cu meseriaşii ăştia. Iepuraşii Duracell. 

Am ieşit de acolo ameţite, îmbălsămate de parfumul lor şi c-un trandafir în dinţi. Suvenir de la Păsat. Strălucirea lunii pălise în comparaţie cu feţele noastre la ora aia. Soţu’ a zis că am ieşit direct de la… masaj (asta ca să mă exprim academic).

Drumul înapoi spre Constanţa a fost parcurs în jumătate din durata lui de obicei. Dragul nostru şofer de lux a crezut că am inspirat halucinogene. Nu vreţi să ştiti cum am făcut noi două în spate, două… deşucheate. După tărăşenia asta, mai târziu, cineva i-a spus că a fost fraier că nu ne-a lăsat în câmp. Să urlăm la lună. Aşa, ca fapt divers…

Sau cum să vă explic… literar vorbind, să  căscăm bine ochii, să vedem steluţele de pe cer, că era senin afară. Eventual, amândouă odată sau pe rând. 

Experienţa asta ne-a ajuns. Chiar ne hlizim când ne amintim. Mai ales soţilor le-a plăcut. Că bineînţeles că am fost fooaarrteee recunoscătoare. Cum altfel?

PS: Oi fi pus la păstrat trandafirul? Nu-mi amintesc.  

foto: ronduldesibiu.ro

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

37 thoughts on “8 Martie, only for the ladies?

  1. Este clar…show-urile astea sunt numai pentru bărbați bune…Ei, cel puțin, sunt obișnuiți cu asemenea spectacole. Femeile…rup lanțul. Probabil dacă ar fi un lucru obișnuit…?!
    Lucrul bun este că răzbunarea este dulce…chiar dacă ”victima” n-are nici o vină.

  2. In primul rand n-ai zis tot , stiu sigur asta :))), in al doilea rand nu conteaza sprancenele altora :)), in al treilea rand , ai un sot de toata isprava 🙂 . Cat de distractia de nota 10 pe care ai trait-o , se pune la placerile vietii care nu trebuie lasate deoparte orice s-ar intampla , pentru ca altfel , mai incolo, n-o sa mai avem ce spune lumii .
    Il pot posta la mine , te rog ?

  3. Pingback: 8 Martie, only for the ladies? – optimistul.com

  4. Sper ca, dupa fapta si rasplata, nu? Adica dupa fapta buna a sotului…a avut ceva recompense… Cred ca la alte doamne aparea instant o bara din aia in mijocul sufrageriei sa arate ce a invatat :))

  5. Se spune ca la genul ăsta de show „se arată tot”. Fie şi măcar ca flash, ridicând-coborând rapid pălăria „aşezată strategic” şi de sub care se traseseră mai înainte chiloţii „speciali”, cu deschidere rapidă… Poţi confirma ? 🙂

Lasă un răspuns