Când mirosul persistă

MIROS-655x354

Eu una nu suport să simt miros de transpirație pe lângă mine. Încă n-a venit vara deci simțul meu olfactiv încă nu e în suferință. Din cauza asta și nu numai, acasă am un consum destul de mare de apă dar cred că e unul din puținele lucruri la care nu fac rabat. Stresez pe toți membrii familiei cu baia zilnică așa că o să mă-nțelegeți de ce recurg la gesturi „disperate” câteodată.

Mă duc să iau buburuza mare de la școală. Se suie fie-mea în față, că i se mai face dor câteodată, își pune centura și plecăm. Îi mai trebuie juma de cap ca să mă ajungă la înălțime așa că în mașină părem două mimoze. Plecăm și dintr-o dată detectează nasul meu un miros mai ciudat, așa ca de Givenchy-de-sub-braț.

Mașina e recent spălată, noi două nici nu se pune problema, mirosul persistă. Neuronii mei se bat cap în cap să priceapă de unde vine aghiazma asta de miros. O iau pe buburuză la întrebat:

– Auzi, tu miroși așa? 

Ea mi-o întoarce:

– Și eu care credeam că de la tine vine.

Nu mă las mai prejos și încep s-o miros. Parcă din zona ei vine mirosul. Mă aplec, îmi bag nasul în umărul ei. Ea amuzată, începe să râdă și face același lucru. Ne miroseam în mașină, la semafor, exact ca doi câini în călduri. Deja îmi venea s-o dezbrac, să fiu eu sigură că nu e ea sursa iritării mele.

Bineînțeles că râdeam cu gura până la urechi. Deja capul meu ajunsese undeva pe la buricul ei, ea încerca niște scheme de kung-fu cu mine. Cred că era normal, se țicnise mă-sa. Eram cap în cap, nas în nas, ce mai, adevărate lupte corp la corp. 

Se face verde, ridic capul răvășită la păr și roșie de atâta hlizeală, ea la fel și observ în stânga noastră cum dintr-o mașină doi bărbați erau foaarrrtee captivați de spectacolul oferit. Mda, nici măcar n-am tăiat bilete. Făceam și noi un ban grămadă.

Ajungem acasă, eu tot nedepistând sursa. Când să arunc copilu’ cam din viteză din mașină, căci mă grăbeam să revin la serviciu, aud un zgomot de borcane zdrăngănite. 

Fiică-mea bonbănind:

Auzi, mai ai de gând să mai plimbi mult borcaniada asta? Le-au sărit capacele, era să le scap pe jos. Și-așa ai destule.

foto: www.desteptarea.ro

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

8 thoughts on “Când mirosul persistă

  1. Am o aceeași senzație de miros de transpirație atunci când intru în unele magazine. Doar că m-am prins ce pute. Ceapa verde de pe rafturi. Aș vrea o confirmare. Ori am eu mirosul deformat și ceapa îmi mirose aiurea…
    PS aveați ceapă printre cumpărături?

Lasă un răspuns