Căldură mare, mon cher!

image

Zilele astea căldură mare. Ne-a trezit tuturor cheful de viață, ne-a adus zâmbetul pe buze, ne-a fericit atât pe femei cât și pe bărbați.

Pe ei, căci ochiul lor s-a clătit bine cu picioare dezgolite, cu nurii la înaintare, cu buricuțu’ la vedere. Pfoaii, o splendoare pentru ei, numai că au trebuit să-și mărească atenția, să nu deformeze stâlpii, să nu umple gurile de canalizare descoperite, să nu crească cifra de afaceri a firmelor de asigurări auto. Știu pe unu’ care și-a avariat serios mașina că a uitat s-o bage în viteză. Deh, neatenția pe două picioare.

Pe noi femeile, căldura ne-a fericit că am mai scăpat de bulendre. Pe unele mai mult, pe altele mai puțin. Pe mine azi m-a inspirat că trebuie să port fustă. Și încălțări cu toc. Așa, ocazional, mă mai pocnește dorul de ele. Hai și bluze mai subțirele. Și hai că renunț și la plapuma geaca mea, trec la un pardesiu mai adecvat căldurii. Dacă aveam timp și de-un machiaj deja mă consideram pregătită să cuceresc lumea. Las că merge și așa.

Îmi fac antrenamentul pe scări cum să nu calc în străchini pe tocuri, reușesc să cobor fără să dau luciu la trepte și plec la serviciu. Știți, mie-mi plac tocurile, numai că eu nu prea am avut parte de ele. Nici natura serviciului nu m-a ajutat, nici rezistența mea pe ele, nici ocaziile alea multe să le etalez. Mă rog, azi am avut chef. Am rezistat eroic o zi pe ele, nu erau foarte înalte. 

Numai că tot azi, și n-ar fi prima oară, rămân fără mașina din dotare din motive serioase. Trebuia să transporte și să însoțească altă persoană din familie. Iar eu, la o anumită oră trebuia să fiu fix în centrul orașului. Serviciul meu e mai pe la margine. Și când am fost anunțată de asta, nu aveam la dispoziție prea mult timp. Hotărăsc să plec pe jos, cald, frumos, în mod normal în douăzeci de minute în mers normal ajung la destinație. Hai jumătate de oră dacă am timp de căscat gura aiurea la vitrine. Știu pentru că am mai practicat sportul ăsta, când mi s-a făcut chef de mers pe jos și făcut picioru’ frumos.

Uit un amănunt. Sunt pe tocuri!!! Șțiți cum arată o struță? (Da, da, struţ e un substantiv epicen, dar trebuie să recunosc că mi se potrivește mai bine așa!) Eu arătam mai bine ca ea. Un pic de sprint la înălțime n-a făcut rău nimănui, d-apăi mie!

Din momentul părăsirii scaunului confortabil și până la primul colț de stradă deja îmi blestemam începutul de Alzheimer și hotărârea mea imbecilă de a cuceri ziua. Pe tocuri. Mă bucuram de soare, țopăiam de zor, mă uitam la ceas. Reflexele de șoferiță nu mi le-am uitat, trăgeam tare de tocuri, stânga-dreapta, să nu calc în vreo blagosloveală proaspătă sau mai veche de trei zile. Aveam la alegere, de toate formele și culorile posibile. Viteza mi-era constantă, n-am prea încetinit. M-am riscat și am și răspuns la niște mesaje în timp ce mergeam. E ca și cum aș fi făcut echilibristică pe sârmă. Un noroc picat din cer direct pe pardesiul meu mai îmi lipsea, cred că mi-ar fi întregit imaginea de mare cuceritoare a minunatei zile călduroase. Și dătătoare de idei trăznite.

Ajunsă să zicem bine la destinație, transpirată, primul scaun liber ochit e al meu. Îmi trag sufletul apoi îmi văd liniștită de drum. Spre casă. 

foto: sursadevest.ro

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

16 thoughts on “Căldură mare, mon cher!

  1. cam asa ma prezint si eu pe tocuri. si sufar de uitare. cand stau jos zic hai ca pot. cand pornesc la drum/… jale si durere. culmea e ca la inceputul sarcinii (adica acum doi ani) am mers mult pe jos si chiar pe toccuri. mi am gasit niste pantofi care imi vin ca turnati. din luna mai a acelui an insa nu am mai pus pantof elegant in picioare decat de doua ori la ddoua evenimente…. si propabil nici nu voi mai pune curand cu bebe in brațe :)))

Lasă un răspuns