Eu și buburuza mare negociem folosirea unui bun material. Dar știți cum? Așa, la sânge. La oră, minut, secundă. Nici una nici cealaltă nu respectă termenii, amândouă dorim prelungirea timpului.
Normal, fiecare face lucruri deosebit de importante. E vorba de o tabletă. Eu scriu pe blog, ea se joacă. Eu mai văd câte un film, ea se documentează. Eu pe facebook, ea… tot pe facebook.
Recunosc, are argumente solide la negociere.
Eu îi spun Uite, mai am un minut și termin! ea zice Nu, tu poți să stai și până la doișpe noaptea, eu mă culc devreme!
Eu îi spun Uite, mai am poza de adăugat și promit că ți-o dau imediat! ea zice Juma’ de oră înseamnă la tine imediat? Deh, mă decid greu când e vorba de ales imagini.
Eu îi spun Citesc un articol, în trei minute e a ta! replica insurmontabilă vine ca un fulger Citești vreo carte, cumva?
Eu îi spun Verific doar statisticile, iar pe facebook văd doar notificările! ea mă somează imediat Cât îți ia să apeși pe două butoane? (Vinovată iar, eram pierdută prin stufărișul facebook-ului.)
Ultima oară când o tot trimiteam să facă diverse lucruri, doar-doar o să-mi prelungesc timpul vine la mine, se proțăpește în ușă și-mi recită:
Acum stau și mă gândesc
Oare tableta o s-o primesc?
Încă o noapte nedormită
Dorința mea încă nu e împlinită.
Asta a fost lovitura de grație. Eu n-aș fi fost așa ingenioasă, încât să mă apuc de poezie. Chiar și pentru o cauză nobilă.
foto: centrudeparenting.ro
- Recomandare de carte: 27 de pași, Tibi Ușeriu - 14 aprilie 2021
- Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (3) - 11 aprilie 2021
- Recomandare de carte: Ana, de Em Sava - 7 aprilie 2021
20 thoughts on “Negociere”