Eu, D și Mercedes-ul

image

Eu și D prietene din liceu. Din alea bune. Ne jeluiam reciproc pe atunci numai prin scrisori, despre iubirile noastre neîmplinite, veșnic neînțelese, veșnic amorezate, veșnic cu dileme mari despre unghii perfecte, modă, părinți. Mă-nțelegeți, probleme d-astea d’le, de viață și de moarte, caracteristice oricărei adolescente. Între timp am crescut, să zicem că ne-am maturizat, ne-am înrudit iar acum ne vedem zilnic. Ea e nașa mea de cununie și de botez a buburuzei mari.

Îmi plac mașinile și-mi place să șofez. N-o pot numi pasiune dar dacă am ocazia, încerc să testez diverse modele. Acum câțiva ani, printr-o fericită conjunctură, mi-a trecut prin mână sau picior, o superbă bijuterie pe patru roți, cu zvâc, hidramată, o decapotabilă cu două locuri, model nou, SLK 200 Kompressor. Mercedes. Exact ca-n poză, doar altă culoare. 

Eu, mașina, o zi superbă de vară. Hotărăsc s-o iau pe D să ne hlizim, să ne distrăm și să ne dăm mari să ne plimbăm prin oraș, așa ca doo coțohârle, care-și lasă pletele să fie răvășite de caii putere din lipsă de baticuț sexy pe cap, ochelari de soare cu lentile mari, ce să mai…jmechere tare, încântate de experiență. Aveam o singură problemă, trebuia să ajungem neapărat să alimentăm, nu aveam suficient combustibil în rezervor. 

Cât de greu putea să fie? Habar n-aveam… Și-apăi eram două domnițe cu o mașină de lux, pe care la ananghie sigur se găsea vreun prinț să ne descurce.

Ajunge subsemnata la benzinărie, umflată bine-n păr și pene, trage jmecherește fooarttee aproape de pompă, să nu întindă furtunul prea mult, dă muzica mai încet, oprește motorul. Și-atunci o căldură mare o lovește. Nu era de la soare. Pe care parte o avea mașina asta rezervorul? Până atunci era un detaliu absolut neinteresant.

Ahh, să-mi trag pumni, nu palme, era exact pe partea opusă pompei. Adică deja mă vedeam cum tipa aia jmecheră de acum un sfert de oră trage vârtos de furtun, transpirată toată, pe după mașină, să pună benzină în afurisita aia de navă spațială. Exact ca în clipurile acelea de pe net, unde toată lumea râde de inteligența șoferiței.

Până la vârsta asta nu m-am simțit atât de blonda originară din bancurile adresate lor decât de două ori. Asta a fost una din dăți. Și dacă m-ar fi lovit un tsunami nu l-aș fi simțit în comparație cu rușinea care-o simțeam. Cât de tântă am putut fi? Loc de repoziționat mașina corespunzător nu aveam. 

Observându-mi dilema sau mașina, prințul din dotarea stației peco mi-a venit în ajutor. Fața n-o să i-o uit câte zile oi avea. Eram definiția perfectă de „piți”. Brunetă, ce-i drept. Și-a umflat bine mușchii din dotare, a dat roată mașina cu aproape tot furtunul din pompă și a făcut plinul. Un mai sincer și din tot sufletul „mulțumesc” nu cred că am mai zis.

P.S. La ultimul meu test drive, acum câteva luni, am condus o mașină care pornește apăsând pe un buton. Scria pe el START. Start la ce? 😀 Cinci minute m-am zgâit căutând gaura în care să introduc cheia. Da, genul ăsta de mașini au totuși o cheie. 

foto: test-drivez.com

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

36 thoughts on “Eu, D și Mercedes-ul

  1. :)) Am facut si eu plinul pe partea necorespunzătoare. Bine, modelul meu de masina indica mare si clar pe bord pe ce parte am rezervorul. Dar cand nu am răbdare sa stau la coada, probabil majoritatea mașinilor au pe partea mea, eu ma umflu in pene deși stiu cat de mica si neajutorată sunt si musai dau impresia ca merg la sala de forța cel putin de 3 ori pe saptamana si trag furtunul cu asa cu convingere, deși e al naibii de greu, numai sa nu se vadă ca de fapt sunt depașită de problema. Numai eu stiu ce chin îndur 😉 Si casi tine, nu-s blonda sa dau vina pe asta, ca o prietena draga si deșteapta care mereu are replica asta cand cadrează cu situația: sunt blonda, ce vrei!

  2. Dar pompa ar trebui să se poate ajusta și pe partea cealaltă. Eu am pățit așa (of course) pentru că era aglomerat, eu grăbită și era singura posibilitate. Dar dacă parchezi mașina aproape de pompă, ușor în față, nu ar trebui să fie problemă.

    Eu mi-am pierdut o dată mașina. E drept că eram pe la început aici și la începuturi de șoferie. Aici mall-urile sunt de multe ori (în majoritate) pe lățime, nu pe înălțime, se întind pe mulți km. Așa că sunt înconjurate de parcări. Și dintr-un magazin poți avea trei patru ieșiri la trei-patru parcări diferite. Eu am parcat mașina, știam că am intrat la Sears și am ieșit tot la Sears. Doar că la altă ieșire. Și m-am panicat crezând că mi-a fost furată mașina. Nu-ți descriu tot tărăboiul, lesne de imaginat. 😀

  3. Sunt contra decapotabilelor din rațiuni de siguranță. Nu cred că rollbar-urile și rama ranforsată suplimentar a parbrizului protejează suficient în caz de răsturnare. Bun, caz rar dar nu se poate exclude. Mercedes avea într-un timp rollbar-uri „ascunse”, care ” se declanșează ‘instantaneu’ la o înclinare laterală mai mare de ț grade”. Probabil ascunse „pentru estetică”. Iar răcoare vara, parcă e mai bine chiar și la decapotabilă cu capota ridicată și cu aer condiționat.

Lasă un răspuns