Socoteala de acasă…

image

Never-ever să se potrivească cu cea de pe unde mai ajungi. Hai să-i zicem târg. Dar când nu ți-o faci? Și nici pe drum? Ai avea ceva timp dar mintea ta străbate plaiuri mărețe. 

Sunt nițel stresată. Mă duc la manichiură, poate vorbesc cu manichiurista despre ultimile ei cuceriri și poate mi se întind creierii. Ți-ai găsit, e vorbăreață ca o scândură. Mă duc la shopping, cu gândul la terapia asta mult lăudată în rândul femeilor, poate zgâindu-mă un sfert de oră la un ciorap sau o cizmă mai uit. Da’ iau și buburuzele cu mine. Wrong move. The worst move. Never again the same move. Na, cam dat-o pe americănisme.

Ajunse la mall, buburuza mare intră în sevraj, talpa ei cam cât a mea vrea să bată toate magazinele, buburuza mică scoate limba de-un cot și zice că ea nu vrea să practice „pasul uriașului” cu noi. Nuu, ea preferă să mă facă un de-a v-ați ascunselea printre rafturile de jucării. Eu o strig, ea zice „aici”, aici-ul ăsta e pe vreo sută de metri labirint pătrați, are o preocupare școlară de altfel,  numără zerourile de pe cutiile alea mari de lego. 

E inutil să spun că nu mi-am cumpărat nimic. Da’ cardul l-am tras. De câteva ori. De fapt mi-am luat niște botine, pe care am dus veritabile lupte verbale într-o cabină de probă cu buburuza mare, asta în timp ce proba ceva. Ea că le vrea, eu nu, că le-am cumpărat pentru MINE. Din nou nu, că sunt prea fancy pentru tine, ea da, să vezi ce admirată o să fiu la școală. Eu nu, că și-așa mă-mbrac sport și mă-ncalț cu cizme elegante, ugg-urile mele de la ușă sunt deja la școală, ea da, puteai să te încalți cu ghetuțele mele cu strasuri.

Când am ieșit din cabină, fiică-mea victorioasă, eu roșie la față și cu părul nițel vâlvoi de la transformarea mea în cuier și hamal de geci, căciuli și ceva pungi, un tătic cu o prințesă de mână de câțiva anișori ne privea lung. Cred că auzise toată discuția. Gândul meu îi transmitea Stai liniștit, tu n-o să ai parte de așa ceva. Tu doar o să alimentezi cardul!”

Buburuza mică clipește din genele-i frumoase și-mi înmoaie inima să-i cumpăr cele mai glamour-sclipicioase-lucioase perechi de teneși. Nu știu de unde gusturile astea „excentrice” că pe mine mă depășesc total. Ultima pereche de ghete a fost cu ceva lanțuri și niște accesorii metalizate. Am auzit de nenumărate ori că sunt „expirată” și „neconformă” cu noile tendințe. Deja sunt imună. 

Ajunsă acasă, cu mintea mai permanent coafată decât la plecare, o fac de oaie. Merinos de Palas. Fetele încep să se probeze, încalțe, desfășoare în voie, îmi distrag atenția sincron, eu tastez liniștită în Grupul mămicilor disperate de pe whatsapp în care e inclusă și învățătoarea un răspuns la o prietenă: „M-am săturat, o să-l schimb cu altul, transpir cu el și mă freacă non-stop!”. Îmi dau seama de gafă când telefonul vibrează necontrolat, apeluri de la unele dintre mămici care mă atenționează în particular că am greșit….destinatarul. Hlizindu-se bine pe seama mea.

Da, puloverul admirat de ea. Împricinatul. 

De-aia socotelile mele merg fix ca….nuca-n perete.

 

foto: vennli.com

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

18 thoughts on “Socoteala de acasă…

  1. 😀 😀 😀 Pericol mare cu ferestrele de mess deschise simultan. Uneori o mai dregi, dar alteori… Vorba fiicei unei prietene de-ale mele, pe cand avea 4 ani: „Mami, vorba e ca oul… Odata ce-a iesit din gaina, nu mai poti sa-l bagi la loc!”.

    • Așa „necazuri” să tot râdem Potecuță. Și eu râdeam în gând, mai târziu ce-i drept, că shopping-uială nu ține la mine. Nici manichiura. Fac și gafe pe deasupra. Cred c-o iau pe sex. Știu eu sigur că cineva va fi fooarttee fericit. 😀 😀 😀

Lasă un răspuns