Mă laud

image

Sunt mamă. De două bucăți de fete extraordinare. Și nu le laud fiindcă așa ar face orice cioară. Sau că ar fi păpușile Barbie sau că ar avea IQ de Einstein. Nu, le laud pentru că au o minte brici pentru vârsta lor și pentru că mă lasă efectiv fără replică în diverse situații. 

Pentru că atunci când vorbesc cu ele, dezbatem vreo situație sau le explic cum ar trebui să procedeze, ele vin cu un argument solid și imposibil de combătut sau îmi pun întrebări la care eu nu m-aș fi gândit în veci. Sau pentru că sunt ingenioase când mintea mea încă a rămas în urmă la găsirea unei soluții simple.

Mă întristez când văd părinți care se laudă doar cu frumusețea fizică a copiilor sau doar cu performanțele lor școlare. Cu stiva de diplome și medalii acumulate de-a lungul anilor. Da, știu, pozele cu așa ceva dau bine pe Facebook. Și nu fac pe lupul moralist fiindcă și eu am mai practicat sportul ăsta. Dar nu asta e esența unui copil. Spiritul de echipă, compasiunea, empatia, reacția la factori de stres, altruismul sunt doar câteva calități pe care eu pun mare preț. Și care cred eu că definesc sau nu un om.

Mie una îmi crește inima cât o gogoașă bine dospită când buburuza mică vine de la câte o petrecere de copii cu un balon sau o bomboană pentru sora ei sau seara, când ajung acasă, buburuza mare îmi zâmbește șmecherește fiindcă știe că m-a ajutat la treburile casnice fără să o bat la cap, iar eu sunt deja în extaz pentru că nu mai am nimic de făcut.

Din păcate la școală nu se învață așa ceva. Acolo e o goană nebună și veșnică după note, după creșterea prestanței cadrelor didactice pe spatele copiilor iluștri care uneori sunt supuși la presiuni mari, deopotrivă de ei cât și de părinți. Tot acolo e o junglă în etalarea ultimelor generații de telefoane, haine, bijuterii. Mai nou, mașini. 

Cum spuneam, mă laud. Cu ele. Căci pe undeva cred eu că am făcut treabă bună până acum. 

foto: thecharmercharms.blogspot.com

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

32 thoughts on “Mă laud

  1. Silvia

    Sunt mândră, am doi copii,unul ,,din flori” și unul cu acte în regulă, dar dacă ar fi să mă pot întoarce în timp n-aș mai face multe lucruri,dar sigur aș face acești doi copii.

  2. Si uite asa iar mă culc fericita ca cineva traieste fericire curata, simpla, necunoscuta mie ca mamă, dar cunoscuta ca dorinte de om intreg. Va felicit pe toti ca echipa, faceti treaba buna. Nu degeaba esti tu…o fată veselă! Ai și de ce!

  3. Ce frumos ai descris esenta unui caracter frumos de viitor adult.Esenta pe care scoala nu o preda si nu ii invata.Nici pe mine nu ma intereseaza foarte tare notele, ma intereseaza in schimb alte calitati pe care trebuie sa le dezvolt.
    Felicitari, good work, keep in progress ! 🙂

  4. mi-e tare drag de tine ca-ti lauzi fetele , ca esti mandra de ele !!! ce multi parinti aud ” nu ma asculta nu ia note fff mari…!!”….urat rau !!…ii facem pe copii ptr ca vrem noi si ei nu ne sunt datori cu nimic , iar noi le suntem datori cu dragoste neconditionata !! si nu note si nu performante scolare ne fac sa fim mandri de copii nostri ci faptul ca sunt sanatosi sunt frumosi ,ca ne zambesc strengareste !!…
    nu premiile de la scoala le dau valoare ci personalitatea lor, bunul lor simt pe care noi parintii il cultivam in ei si….pe urma nu trebuie sa ne dorim sa fie neaparat savanti, copii nostri, trebuie sa-i stim „fericiti”!!! abia asta cred eu ca este valoarea vietii !!!
    si eu sunt mandra de copilul meu si ca sa stie asta ii spun ca nu l-as schimba cu nimeni pe lumea asta !!…si ca el cu „valoarea ” lui de om este „ratiunea vietii mele „”!!
    sa-ti traiasca fetele si sa fiti fericiti cu totii !!

  5. asa mult imi place sa citesc postarile despre fetele tale!! Intr-adevar ai facut o treaba buna cu ele!
    Eu cind raspund unora care ma intreaba ,ca nu le dau note, se uita la mine ca la urs. Cum? Ce scoala e aia fara note? De parca notele obtinute te fac om in viata,sa fim seriosi. La ce-mi folosesc copii numai cu 10, dar fara bun simt?
    Keep up the good work! God bless you!

  6. Daca pentru copii nu ne bucuram, inseamna ca traim degeaba. Nici un efort{ unii spun sacrificiu}, nu este indeajuns de mare pentru a-i face fericiti, pentru a-i vedea realizati. Asa ca, bucurati-va unii de altii tot timpul.

Lasă un răspuns