Să ne uscăm mintea sau părul?

image

Pățania asta pe care urmează să v-o povestesc mi-a stat în creieri, până azi. Probabil că va mai sta. Dar n-am cum să nu vă spun și vouă. Că eu m-am hlizit o seară întreagă pe seama ei.

În vacanța asta am fost (și) la piscină. Una decentă, dotată cu de toate, pentru toate gusturile. Așa că ne-am destrăbălat. Puțin mai mult. Prin destrăbălare mă refer la faptul că fetele nu au știut cum e să stai trei minute pe șezlong, măcar să-și tragă sufletul, iar căștile de protecție a părului au fost un accesoriu inutil, când le-am dat jos, storceam apa cu prosopul din părul lor. Cum m-am destrăbălat eu? A fost suficient să intru în apă cu ele. La final eram și eu cu părul ud fleașcă, deși prima condiție ca să-mi dau concursul în joaca lor a fost să rămână uscat. Am cerut mult, știu.

Bun, după câteva ore iată-ne la vestiar, eu concurând-o pe muma pădurii la păr iar fetele, două despletite-încâlcite-Ilene-Cosânzene. Căci toate trei avem părul lung. Așa că am ochit cu ochi de vultur un uscător de păr liber. Până să ajungem la el a fost ocupat rapid de un domn. Cu câteva fire de păr în cap dar natura l-a compensat din belșug pe restul corpului. Era un fel de om al epocii de piatră. Un om al cavernelor. Un Neanderthal. Orice urangutan era o glumă pe lângă el. În fine, eu sunt obișnuită cu astfel de imagine, în fiecare vară la plajă văd cel puțin un exemplar. 

Omul începe să-și usuce cele câteva fire din cap, deci nu mă mișc de lângă el, e clar că termină rapid. Fetele, lângă mine. Și am dreptate. Apoi….mi se pare că nu văd bine. Poate prea multă bălăceală mi-a afectat vederea. Dar nu, căci mă uit la fete iar ele siderate se uită la mine.

Omul a continuat….cu „pădurea Letea” de pe mâini. Apoi, „de treci codrii înzăpeziți” că de aramă nu erau, de pe piept. Eu am crezut că face mișto de noi. Văzându-ne că suntem trei la rând, o fi vrut să ne testeze răbdarea. Iar eu îl priveam înnăbușindu-mi un râs, cu gândul „Băi nene, sigur nu vrei să te ajut să te usuc pe spate? Nu de alta, dar la restaurant ăia n-or să-mi încălzească mie ciorba la ora zece noaptea și nici n-or să mă creadă că am întârziat fiindcă am vrut să te ajut să-ți usuc podoaba capilară corporală.” Urma să mergem să servim cina.

Fetele deja se hăhăiau. Eu cu greu mă abțineam. Sfântă Maică a Părului Bogat și Ondulat omul a coborât și la picioare!! Era momentul ăla când mă vedeam că-i smulg uscătorul  din mână și i-l înfig în creștetul capului, poate i s-o usca mintea care-i intrase la apă! Dar nu, el și-a văzut de treaba lui, și-a sprijinit câte un picior pe rând pe o băncuță și a început să-și usuce cârlionții foarte tacticos.

A fost punctul culminant. Am izbucnit în hohote de râs. Zău că dacă era vreun alt uscător liber l-aș fi scutit de trei spectatoare care râdeau cu lacrimi. Ceilalți doar îl priveau. Probabil că și-a dat seama că râdem de el și s-a oprit. Dar abia după ce și-a terminat ambele picioare. Nici nu vreau să mă gândesc pe unde mai avea el de gând să se mai usuce. Dacă nu râdeam ca apucatele. 

Acum realizez că el n-avea nici un prosop cu el. Da, ce să zic, se mai întâmplă. Da’ să n-ai tu așa domn pedant gel și un pieptăne la așa bogăție de păr, ăsta l-aș numi eu ghinion în formă pură! :)))

P.S. Era stângaci, și-a făcut cărarea pe piept pe stânga. Am văzut eu. 😀 😀

foto: divahair.ro

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

16 thoughts on “Să ne uscăm mintea sau părul?

Lasă un răspuns