Clătite. Vreau clătite. Acum vreau clătite!

image

Știți momentul ăla mult așteptat, dorit, visat din an? Ăla în care îți promiți că o să faci ce n-ai făcut tot anul? Și că o să recuperezi tot somnul din lume? Exact, concediu se numește.

E fantastic în pat în concediu. Nu tu stres, nu tu TREBUIE SĂ.., somn de voie cât te țin visele și…liniștea. 

La opt dimineața când ți-e visul mai dulce auzi o voce cristalină dar hotărâtă ” Vreau să facem clătite!” Normal că visezi, e prea horror să fie adevărat, vocea e doar o plăsmuire. Dar nuuu, ea insistă „Te scoli odată să faci clătite?”. Mă gândesc că aseară n-am culcat-o pe partea care trebuie pe buburuza mică. Că nu i-am ascultat toate bazaconiile cu maximă atenție sau că n-am pupat-o suficient. Da’ parcă n-am auzit-o să aibă în plan clătitele astea așa de dimineață. Că sigur o făceam să se răzgândească.„Hai să facem clătiteee!!!”

Nu, nu mă scol din pat. Sunt hotărâtă. Că de-aia s-au inventat doi părinți. Și cum eu sunt aia mai denaturată, soțul cu înjurături în gând se sacrifică și se duce la bucătărie să treacă la acțiune. Adică să facă fericită una din cele trei bucăți de fițe fete din casă. De când am descoperit talentul ăsta al lui, el e „clătitarul” casei. Recunosc, face niște clătite demențiale. Da’ pentru asta trebuie să aibă și chef. 

Treaba lor ce fac acolo, pe mine să mă lase cu visul meu în moliciunea patului. Și mă lasă, că n-au de gând să-și f….ericească toată ziua. În timp ce eu trec la episodul doi din vis aud iarăși vocea cristalină „Mami, nu vrei și tu o clătită?”. „Ba da, draga miea, când e și cafiua gata iar eu am terminat toate episoadele din visul mieu, musai deznodământul.”

Nu, n-am zis asta, prea multă risipă de cuvinte, m-am mulțumit să mormăi doar un „mai târziu”. Când în sfârșit m-am trezit, eu un zâmbet, soțul un rânjet, am avut parte de cel mai delicios mic dejun. Și un început de zi așa cum mi-am dorit. 

Restul de zi o să mă ocup să-i fericesc și eu pe ei, pentru a nu strica armonia din casă. 😀

foto: zumi.md


 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

29 thoughts on “Clătite. Vreau clătite. Acum vreau clătite!

  1. 9

    Aiiii! 🙂 Cunosc teroarea asta a clătitelor, dar am… inventat clătite cu diametru urias. Asa terminam rapid si toata lumea cu gura si stomacul plin. 🙂

  2. Nu-i nimic… M-am delectat oricum cu textul, a fost savuros. Cat despre clatite, o sa ma multumesc cu poza… Jumate din viata de adult mi-am petrecut-o doar uitandu-ma, din motive de dieta. 😀

  3. La mulți ani!
    Fain ai povestit pățania. Au ăștia micii un talent să-ți strice somnul extac în acele puține zile din an, când nu trebuie să te trezești cu noaptea-n cap. Și Sara făcea la fel, mai ales duminicile, când credeam că voi dormi mai mult. 😀
    Dar cred că ai visat frumos, în mireasma clătitelor!

Lasă un răspuns