Decembrie. 18+

image

Decembrie. O zi. Una ca oricare alta, cu planurile şi pregătirile fiecăruia pentru sărbătorile de iarnă. Nu şi pentru mine.

Eu mă perpeleam şi mă frământam cum să găsesc un motiv. Motivul. Curajul îl aveam dar nu ştiam ce să spun, ce să inventez. Dă-l naibii de motiv, găsesc eu unul până ajung la telefon. Unul public. Şi cu mîinile îngheţate, numărând fisele din palmă, de frică să nu-mi ajungă în cazul în care s-ar fi prelungit convorbirea, îmi fac lansarea în aventura vieţii mele.

Fiindcă acel apel avea să mă schimbe, avea să mă facă să trăiesc povestea mea de iubire, a mea și a Prințului călare pe calul roșu, avea să mă modeleze în persoana care sunt astăzi. De numărul de telefon făcusem rost uşor, de fapt providenţa mi-l pusese în palmă pe un cartonaş verde. Era de telefon mobil, doar ce apăruseră, dar a rămas acelaşi de-a lungul anilor. A fost uşor fiindcă am ştiut ce să-i spun, suficient cât să stabilesc o întâlnire cu el. Da, emoții am avut fiindcă îmi amintesc perfect cum am spus totul pe nerăsuflate, ca pe o poezie, fără să-i las mult timp de gândire sau de reacție. L-am bulversat dar rezultatul a fost cel scontat.

Îmi amintesc ochii lui negri plini de căldură, a fost primul lucru de care am fost atrasă, apoi faptul că vorbea atât de frumos și calm, încât pierdusem șirul poveștii lui, eu doar eram eram fascinată de timbrul vocii și felul în care mă privea.

Îmi amintesc primul sărut sub un cer înstelat și feeria unui spectacol de artificii, sincronizat perfect cu el, căldura buzelor și a sufletului. Sărutul perfect. A fost celebra întâlnire „de la două pân-la nouă”, de care acum râdem când ne amintim. Fiindcă exact atât a durat, de la ora două după amiaza până la ora nouă seara.

A fost El. Și încă mai este. Au trecut de atunci fix optsprezece ani. Ani frumoși, superbi, ireali, ani grei, dificili, cu suișuri și coborâșuri. Cu lacrimi și hohote de râs. Cu tot ce înseamnă frumos între doi oameni care se iubesc. Cu un ocean de amintiri. De tot soiul.

Tocmai ce ne-am aniversat amândoi, eu și soțul, majoratul relației noastre. Fiindcă din acea zi am devenit nedespărțiți. În septembrie ne-am scos buletinul în aventura căsniciei. O aventură minunată care continuă.

La mulți ani dragul meu soț!

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

20 thoughts on “Decembrie. 18+

Lasă un răspuns