Să pun în practică metoda calendarului la vârsta mea e un semn că ceva e în neregulă. Dacă până acum m-am bizuit pe forțele proprii, de acum încolo n-am încotro, trebuie să urmez cu sfințenie această practică.
Și era atât de ușor! Știam imediat, nu mă stresam prea tare, ce să mai zic, totul funcționa mai ceva ca un ceas elvețian. Original.
Numai că timpul e nemilos cu mine și ca să nu calc în străchini a trebuit să o fac și p-asta. Mi-am luat un calendar lung, cel mai lung, de perete, care concurează cu jaluzelele verticale și l-am pus în raza mea vizuală. Cum întorc capul, cum privirea pică fix pe el. Am început să joc „X și 0” pe el. Luna aceasta, fiind mai activă, am constatat că trebuie să fiu foarte atentă.
Dacă trec de săptămâna viitoare cu bine, deja răsuflu ușurată. Fiindcă în fiecare zi am câte un X. Fără zero. Și în fiecare zi trebuie să fac calcule și iar calcule. Să nu ratez vreuna din ele. Așa cum mi s-a întâmplat luna trecută. Am fost uluită cum am putut uita de o zi, lucru care până acum nu mi s-a întâmplat.
Toată lumea care-mi vede calendarul însângerat nu pricepe o iotă. Unii își mai dau cu presupusu’. E cam dificil să ghicești când sunt pusă pe treabă și când n-am chef.
Cum spuneam, săptămâna viitoare e cu mari emoții. Dacă trec de ea fără să mă abat de la plan mă declar satisfăcută. Eu tot timpul uit câte ceva. Ultima oară am uitat de ședința cu părinții a buburuzei mici. Complet. M-a luat la rost când am ajuns acasă, nu aveam ce căuta așa devreme.
Deci cum să nu încep să notez tot în calendar? Ziua, ora, locul, evenimentul? Serbare, petrecere, manichiură, cadou, întâlnire, concurs… În curând cred că voi nota și când am scris ultima oară pe blog. Se pare că metoda calendarului funcționează bine.
foto: radioiasi.ro
- Cele mai traumatizante și agresive întrebări dintr-o viață de om - 20 ianuarie 2021
- Tic-tac, tic-tac - 30 decembrie 2020
- Biletul meu de amor - 17 noiembrie 2020
41 thoughts on “Metoda calendarului”