Nu, nu este vorba de o declarație proprie și personală și am stat mult să mă gândesc dacă o fac publică sau nu. Am ales să nu, dar voi vorbi despre  ea, fiindcă de la ea a pornit gândul meu despre cum ne educăm copiii în a-și exprima sentimentele.

Buburuza mică e îndrăgostită lulea de un coleg de clasă. Dragoste inocentă de copil care te face să-i acorzi atenție mărită băiatului, să te joci cu el, să-l lași să-ți folosească toate creioanele colorate, cariocile și mai ales stiloul acela pe care nimeni n-are voie să-l atingă iar el, dacă treaba e reciprocă, să tragă fetița de codițe sau să împartă o portocală cu ea. Dacă nu, să râdă de ea sau să nu-i acorde nici cea mai mică atenție. 

Buburuza a ales să-și exprime sentimentele în scris, printr-o scrisoare la care a muncit ceva, accesorizată cu multe inimioare roșii și un mare Te iubesc!

Mi-a cerut părerea tot timpul, m-a rugat s-o ajut să o scrie corect fiindcă destinatarul este copilul care ia 100 puncte la toate concursurile, conținutul însă a fost numai opera ei, eu n-am avut nici cel mai mic amestec. Nu am oprit-o în a se exprima așa cum își dorește, nu i-am tăiat nici elanul, am lăsat-o să facă cum consideră ea de cuviință, însă am fost atentă nici s-o încurajez sau s-o influențez în a folosi expresii de oameni mari sau cuvinte prea pompoase pentru vârsta ei.

Și-a pregătit scenariul cum să i-o înmâneze, numai că rezultatul nu a fost cel scontat. Puțină dezamăgire și niște lacrimi care s-au evaporat imediat până seara. Probabil luna viitoare va redacta alta, pentru alt băiat.

Scrisoarea însă a ajuns pe mâna părinților a căror reacție m-a cam șocat. Pe lângă faptul că gestul li s-a părut total deplasat, cireașa de pe tort a fost concluzia lor „Dacă de la vârsta asta fac așa, mai încolo ce vor face?” Aș fi vrut să-i răspund părintelui în cauză simplu și sec „SEX!” dar nu era nici conjunctura potrivită și nici persoana care să guste gluma mea.

 Copiii au uitat imediat, făcând loc altor întâmplări dar noi părinții, le băgăm pumnu-n gură pentru a nu-și exprima liber sentimentele și trăirile? Pentru a deveni mai târziu adulți închistați și nesiguri în a fi ei însăși? În a-și exprima sincer și într-un mod foarte frumos sentimentele chiar cu riscul de a nu fi reciproce? Bine că ne bucurăm și ne fălim cu stiva de diplome și premii, dar de sufletul lor uităm să ne ocupăm. 

Eu prefer ca fetele mele să aibă aripile bine întinse în zborul vieții lor decât strâns legate, încât doar să admire de la sol albastrul cerului.

P.S. Am aflat că ar mai fi și alte admiratoare ale băiatului în clasă. Măcar buburuza mea a avut curajul să-i scrie și să-i dea scrisoarea.

foto: instilbarbatesc.ro

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Cele mai traumatizante și agresive întrebări dintr-o viață de om - 20 ianuarie 2021
• Tic-tac, tic-tac - 30 decembrie 2020
• Biletul meu de amor - 17 noiembrie 2020