Minune minunată… doar o dată?

Într-o frumoasă zi de toamnă, după ce am făcut fericiţi nişte copii am vizitat Mănăstirea Sf. Andrei aflată la 80 km de Constanța, unde se află și racla cu sfintele moaște, motiv pentru care mi-am pus a nu-știu-câta-oară întrebarea:

„Sfinte Moaște ale Apostolului Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României (așa scrie în calendarul creștin ortodox) unde-ți sunt hoardele de credincioși?”

Ăia mulți, buluc, care se calcă-n picioare de ziua ta, pe 30 noiembrie, să facă schimb de salivă pe sfânta raclă, căci minuni dumnezeiești înfăptuiești doar atunci? Curățenia sufletească a fiecăruia e arătată cu mult patos în acea zi, nu-i așa? Unde sunt cei dornici să-și umple bidoane de 80 litri de apă sfințită din izvorul tămăduitor de acolo că poate le-o ajunge până la următoarea ta aniversare? Unde este coada de la lumânări, unde lumea cumpără câte 25, că poate doar așa se vor curăți de toate păcatele?

Ce să zic, erau câțiva rătăciți ca mine, dar nici nu se compară cu numărul impresionant care va fi în ultima zi a lunii noiembrie. 

Niciodată nu voi înțelege de ce numai în anumite zile, cele cu cruce roșie în calendar, cei dornici de apropierea de Divinitate vor să facă acest lucru în ciuda faptului că în celelalte 364 zile ale unui an, racla stă cuminte în biserică, te ascultă exact cât timp vrei tu, nu îți șoptește să-ți spui păsul pe repede-înainte, nu te înghiontește și nici nu te pune să dai cu spirt înainte de a o pupa. Ce, numai în ziua respectivă e sfântă? Ca noi toți, de altfel?

Lucru acesta e valabil și pentru sfintele moaște ale Cuvioasei Paraschiva și altele care or mai exista prin bisericile din România, de care eu habar n-am, fiindcă recunosc, nu prea am fost dusă la biserică iar de acum încolo, slabe șanse. 

Credința mea în divinitate eu mi-o exprim altfel, neîngrășând conturile și-așa babane ale Bisericii Române sau lingând niște mâini cu mult mai păcătoase decât ale mele. imageimageimageimage

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

16 thoughts on “Minune minunată… doar o dată?

  1. Crina

    Povestirea aceasta mi-a adus aminte de ultima vizita ( vizita se cheama??) pe care am facut-o la Manastirea Prislop. Inainte de toate vreau sa va spun ca sunt persoana cu handicap, grav de tot. Nu ma pot deplasa decat foarte greu. Ma descurc, nu vreau sa ma plang. Am eu o vorba: si pe picioare tot capul le duce. Am evidentiat acest lucru pentru a specifica faptul ca pentru a ajunge la mormantul parintelui Arsenie Boca am rugat doi prieteni sa ma ajute sa urc pana acolo. Au transpirat ei tragand/impingand de scaunul cu rotile ( sunt o mana de om dar smerenia trebuie pusa in valoare in asemenea locuri sfinte chiar daca se ajunge pana la umilinta) si in cele din urma am ajuns la locul atat de cautat. Am ajuns si in fata crucii si acolo o maicuta m-a luat in primire. Nu imi pusesem cele trei degete pantru a ma inchina asa cum spune la carte, celelalte doua nu mi le dusesem pana la mijlocul palmei. Dupa ce mi le-am asezat eu cu mare stradanie, nu mi-am facut crucea destul de larg si cu matanie. Cand le-am invatat pe tate astea a trebuit sa plec pentru ca expirase timpul de stat in fata crucii. Am plecat de acolo strigandu-i in gand lui Arsenie Boca, ca nu am venit la el ca sa ma faca sanatoasa ci pentru ai cere alte prostioare ce-mi sunt mai necesare decat doua picioare. Pentru ca nu am cunoscut atatea reguli cate se impun in astfel de locuri nu mi-a dat Arsene Boca nimic. M-am ales cu o calatorie frumoasa si cu faptul ca mi-am scaldat ochii ( atat cat mi-a permis faptul ca eram la volan) cu privelisti uluitor de frumoase din Muntii Apuseni. Sa aveti o zi superba!

  2. Păi cum vrei tu să fie lumea buluc mereu așa pe la moaște? Hai măi…poi tu îi zici unui om La mulți ani dacă nu e ziua lui? :)) glumesc..
    Mie îmi place maxim când arată toate babele alea nebune de mor pe la cozi, le calcă în picioare, se înjură, se iau la păruială, dar când ajung la locul lingerii sunt cele mai credincioase, le apucă făcutu mătăniilor și tăvălitu pe jos.

    Dacă până acum mă duceam mai rar la biserică de acum n-o mai fac. Când la parastasul de 6 săptămâni a lu mamaie, a leșinat soră-mea (14 ani) iar mama a ieșit afară cu ea, popa nu s-a sinchisit să iasă să vadă. Slujba era mai importantă, doamne ferește să o intrerupă.

  3. Admir frumusetea acestor locuri si pup icoanele din biserici si manastiri, rugandu-ma la sanatate si o viata buna, dar mana preotului nu o voi pupa niciodata, ci cea a mamei mele care m-a invatat ce este credinta si frica de Dumnezeu!

  4. Cea mai mare afacere a lumii…este biserica, oricum s-ar numi ea. Pe cat este ea de bogata, pe atat de tampiti sunt cei care cotizeaza, care contribuie la imbogatirea unor paraziti. Religiozitatea este o stre de gratie, nu are nimic in comun cu religia institutionalizata.
    Ma amuza cum oamenii de la tara se reped cu totii sa cumpere si sa manance peste, cand este dezlegare la peste. Daca n-ar fi dezlegare…n-ar manca.

Lasă un răspuns