Am citit de curând un enunţ care mi-a rămas puțin pe creier.
„Să fii fericit cu ce ai, nu cu ce n-ai!”
Serios? Am stat eu drept și am judecat strâmb. Sau invers. Nu contează. Eu vă zic sincer că nu funcționez după „regula” asta și cred că și alți oameni sunt în asentimentul meu. Un om bolnav de cancer cu siguranță nu e fericit cu boala lui, ar fi mult mai fericit dacă ar fi sănătos. La fel și un om cu rate mari la bancă ce tocmai a rămas fără loc de muncă și mai are și un părinte bolnav de întreținut. Sau părinți ce tocmai și-au înmormântat copiii. Sau un suflet zdrobit de neputiința de face alte alegeri decât cele pe care le-a făcut. Cum ar putea acești oameni să fie fericiți cu ce au? Eu una nu cred.
Cum la fel nu cred că dacă am fi mulțumiți în genere cu ce avem și acum am fi trăit în peșteri și n-am fi inventat becul sau roata. Tocmai dorința noastră de evoluție, de a avea sau a căuta fericirea în altceva decât ceea ce avem ne definește ca oameni.
Cred că e în ADN-ul nostru să nu fim fericiți cu ce avem. Ne zbatem, muncim, suferim, obținem ce ne dorim ca, după un timp, să constatăm că nu e suficient pentru a ne declara fericiți. Și apoi o luăm de la capăt. Că doar așa ne simțim „perfect de fericiți”.
Păi să vă zic eu cât sunt de fericită cu stresul zilnic, cu rutina asta care înnebunește orice om normal sau cu grijile și problemele personale. Și cât de nefericită aș fi dacă n-aș avea nimic din toate astea. Da, sunt recunoscătoare pentru toate lucrurile bune din viața mea dar n-aș confunda asta cu fericirea.
Mai degrabă aș fi de acord cu următoarea afirmaţie:
Fericiți cei săraci cu duhul!
foto: www.hatebreed.com
Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)
- Depresia (mea) de primăvară - 20 aprilie 2018
- Un altfel de Paşte - 3 aprilie 2018
- Regalul vinurilor la Constanţa - 27 martie 2018
21 thoughts on “Fericire, fericire…”