Fericire, fericire…

21 Comments

fericire

Am citit de curând un enunţ care mi-a rămas puțin pe creier.

„Să fii fericit cu ce ai, nu cu ce n-ai!”

Serios? Am stat eu drept și am judecat strâmb. Sau invers. Nu contează. Eu vă zic sincer că nu funcționez după „regula” asta și cred că și alți oameni sunt în asentimentul meu. Un om bolnav de cancer cu siguranță nu e fericit cu boala lui, ar fi mult mai fericit dacă ar fi sănătos. La fel și un om cu rate mari la bancă ce tocmai a rămas fără loc de muncă și mai are și un părinte bolnav de întreținut. Sau părinți ce tocmai și-au înmormântat copiii. Sau un suflet zdrobit de neputiința de face alte alegeri decât cele pe care le-a făcut. Cum ar putea acești oameni să fie fericiți cu ce au? Eu una nu cred.

Cum la fel nu cred că dacă am fi mulțumiți în genere cu ce avem și acum am fi trăit în peșteri și n-am fi inventat becul sau roata. Tocmai dorința noastră de evoluție, de a avea sau a căuta fericirea în altceva decât ceea ce avem ne definește ca oameni.

Cred că e în ADN-ul nostru să nu fim fericiți cu ce avem. Ne zbatem, muncim, suferim, obținem ce ne dorim ca, după un timp, să constatăm că nu e suficient pentru a ne declara fericiți. Și apoi o luăm de la capăt. Că doar așa ne simțim „perfect de fericiți”. 

Păi să vă zic eu cât sunt de fericită cu stresul zilnic, cu rutina asta care înnebunește orice om normal sau cu grijile și problemele personale. Și cât de nefericită aș fi dacă n-aș avea nimic din toate astea. Da, sunt recunoscătoare pentru toate lucrurile bune din viața mea dar n-aș confunda asta cu fericirea. 

Mai degrabă aș fi de acord cu următoarea afirmaţie:

Fericiți cei săraci cu duhul!

foto: www.hatebreed.com

 

 

 

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

Articole similare

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

21 thoughts on “Fericire, fericire…”

  3. racoltapetru6

    „Ferice de cei săraci cu duhul, că doar ei vor moșteni Împărăția Cerului”, zice în Scriptură. Se pare că tu nu ești adepta acestei preziceri și nici prin optimism nu debordezi. Nu te suspectez nici de pesimism, ci mai degrabă cred că ești realistă, un termen care vrea să împace cele două tendințe. Așadar, trăiască-ți realismul, numai să fie cu speranțe de mai bine! 🙂
    P.S. – Chiar și un om care-i pe moarte, poate avea mulțumirea unei vieți împlinite și nădejdea unei vieți de apoi.

    Răspunde
    • fata veselă

      Înainte de a scrie, chiar am citit toată expresia. Biserica susține că a fi sărac cu duhul de fapt înseamnă să fii smerit, modest în toate, să te dezici de toate plăcerile materiale. Ei, aici pe mine m-a pierdut :D. Că nu sunt sfântă. Și da, mai am și eu zile proaste.

      Răspunde
  4. Mami

    Cred ca depinde cum privești lucrurile. Un om bolnav ar trebui sa se bucure ca încă își poate vedea apropiații și Dumnezeu îi da zile sa mai stea pe pământ. Ce ar fi dacă tot timpul ar uri faptul ca e bolnav și ar invidia pe cel sănătos?
    Unii poate par ca trăiesc bine, au mașini și case și din afară pare ca au cunoscut Paradisul, dar de fapt ei n-au cunoscut încă dragostea, sunt goi pe dinăuntru. Cei care sunt stresanți la serviciu ar trebui sa se bucure ca au unul, alții trăiesc cu 200 de lei patru oameni sau merg la cerșit și dorm în canal. Părți pozitive tot timpul sunt, trebuie doar sa avem ochi pentru ele

    Răspunde
  6. fosile

    Depinde cum vrei sa pui problema.
    Nu-ti place ce ai?
    Esti , cumva, nefericita ca n-ai cancer?
    Asta spus asa, scurt si brutal.Se poate si mai lung, mai nuantat, dar e vineri 13 , iar eu sint la munca.
    Poate s-ar potrivi:multumeste-te cu ce ai, iar pentru ce iti doresti, straduieste-te!
    Iti doresc un sfirsit de saptamina placut!

    Răspunde
  9. Gabriela

    Fata vesela. Am citit comentariile si postarea, se intelege. Candva gandeam si eu ca si tine. Apoi, vremea, experientele vietii m-au invatat cate ceva. Cata tensiune se aduna in frustrarile de a nu avea ce iti doresti? E important sa ai aspiratii dar nu sa duci la disperare derinta de a le atinge. Ai observat ca, dupa vreme, dupa ce ai atins un tel, indiferent de natura, te plictisesti, apoi apare nemultumirea si iar iti doresti ceva? In citatul acela, este vorba de un alt sens. A fi multumit cu ceea ce ai inseamna a fi recunoscator pentru tot ceea ce esti sau nu constient ca ai, material ori spiritual. Aceasta este calea de a junge sa atingi obiectivele cu usurinta. Iar daca nu ai reusit sa obtii ceva inseamna ca nu a sosit momentul sa ai acel lucru.

    Răspunde

Lasă un răspuns