Dimineaţa pe răcoare…eu cânt în gura mare!

500_F_94423596_thiAjpFbcC7gXKUj0YCJQzmdWOIvyenh

Dimineaţă. O dimineaţă ca oricare alta. Mă uit în oglindă şi constat că faţa mea de dimineaţă arată mai rău decât cea de seară, când m-am culcat. Nu are deloc aspect comercial. Pentru asta s-au inventat cosmeticele. Nu-i nimic, îi dau eu un aspect rezonabil. 

Fac patul, mă îmbrac, mănânc, totul e pe pilot automat. Eu încă nu sunt prezentă. Mă încalţ, cobor, mă sui în maşină. Am uitat ceva. Telefonul. Mă-ntorc, nu mă mai descalţ (ce dracu’, că doar cere prea mult efort şi timp) îl iau, cobor. Mintea mea e încă împrăştiată rău, încerc s-o adun grămadă, s-o aşez în ordine, chiar trebuie şi mă avânt într-o nouă zi. În maşină, melodia mea preferată. Şi mă trezesc de-abia atunci. Fiindcă mă apucă aşa un chef s-o lălăi şi eu, ceva de speriat. Da’ cu voce tare, mă-nţelegeţi, ca cea folosită în club când ai vrea să te faci auzit deşi practic n-ai nici o şansă. Dau şi sonorul mai spre maxim, ca să mă simt ca acolo.

Chiar nu-mi pasă că se uită trecătorii la mine, când mă opresc la trecerea de pietoni, ei grăbiţi spre problemele lor, serioşi, închistaţi, poate înfriguraţi, eu cu gura larg deschisă, lălăind în spaţiul închis, mai ceva ca o soprană.  Aşa am chef, aşa vreau. La naiba cu regulile astea că trebuie să fim scorţoşi la volan. Încă n-am început să mă bâţâi sau să dau din cap, dar nici mult nu mai am. Mâinile stau cuminţi. 

E aşa de plăcut, creierul meu începe să se adune pe la casa lui şi să funcţionez la capacitate. Şi nici n-am trecut pe roşu. 😀 Ce dacă alţii mă privesc cu milă şi-şi spun în gând „Săraca, asta nu mai scapă!” sau se uită ca la un elefant plimbându-se pe bulevard. Deh, nu mai sunt o jună primă, mă apropii de vârsta aia cică crizată deci am circumstanţe atenuante.

Am ajuns la serviciu, intru în program şi-mi zâmbesc. Că am reuşit să mă aşez pe şine şi că s-ar putea să repet figura. Că tare mult mi-a plăcut! Cred totuşi că o să-mi schimb traseul, fac unul mai lung. 

foto: en.fotolia.com

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

4 thoughts on “Dimineaţa pe răcoare…eu cânt în gura mare!

Lasă un răspuns