Roz-chilot, roz-bonbon sau roz-fucsia?

image

Pentru unele femei e o adevărată dilemă aș zice eu existențială, să aleagă între trei nuanțe de roz. Se cere părerea altor trei femei care nici ele nu știu ce să aleagă, se face poză și se trimite unui alt grup de femei unde se încinge o dezbatere, mai ceva decât cea legată de imigranți, de exemplu. 

Unde s-a-ntâmplat minunea, probabil că vă întrebați. Unde altundeva decât la un salon de manichiură unde am fost martoră. Și nu mi-a făcut nici o plăcere. Fiindcă nu pot înțelege nici în ruptul capului cum unei femei îi trebuiesc 35 minute să se hotărască ce nuanță de roz să-și pună pe unghii. Sunt femeie. Am și eu preferințe. Ca orice om. Da’ nu mi-aș pierde juma de oră din viață ca să aleg o pârdalnică de culoare pe care oricum o schimb la trei săptămâni, nici în ruptul capului. Și nici nu se mărita, nu nășea, nu boteza. Nu era vioara întâi încât să ne streseze pe mine și pe manichiuristă. Și nici vreo întâlnire fierbinte nu a declarat să aibă, unde partenerul primul lucru pe care-l făcea, cu siguranță îi admira manichiura în cea mai erotică nuanță de roz. Iar ea, ca să fie tablou complet, îi trăgea cu oftături și suspine din toți rărunchii ei (ăia tot roz or fi?), de parcă îi murise soacra. Pardon, la aia cică se râde.

Dacă această mică decizie, o femeie o transformă într-o adevărată odisee, atunci cele cu adevărat importante, care contează cu adevărat, ce vor deveni? Filozofii pe viață, Moartea Căprioarei, vreun sondaj de opinie la nivel național? 

Pentru o femeie agitată activă ca mine, timpul este cea mai de preț comoară. Pe care dacă nu ți-l gestionezi așa cum trebuie, ești deja în pom, iar pomul în stratosferă. Știu eu bine ce zic. 

Și pe cuvântul meu dacă alea 35 minute le-aș fi pierdut așa, aiurea-n tramvai. Ce aș fi făcut? Aș fi citit o carte, aș fi sunat pe cineva drag pe care nu l-am mai auzit de ceva vreme sau pur și simplu m-aș fi uitat ca curca-n lemne și neapărat cu gura căscată la vreo pasăre călătoare sau un pescăruș, că tot stăm mai tot timpul cu capul în jos.

foto: imaginea.info

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

17 thoughts on “Roz-chilot, roz-bonbon sau roz-fucsia?

  1. Despre astfel de persoane s-o fi spunând că sunt milionare de timp liber, iar cei care-s oameni ocupați cu treburi obișnuite – ca tine sau ca mine -, nu le vor înțelege niciodată. Și totuși… sunt multe!

Lasă un răspuns