Mucii mei sunt și ai tăi.
Așa mi-a zis buburuza mică înainte de culcare. E puțin răcită și tot încerca să-și desfunde nasul.
Seara în pat noi două avem discuții filozofice. Mai mult ea decât eu, eu aprob sau nu, mai scot câte un îhî sau aha, ca să scurtez durata de vorbă, poate adoarme și ea mai repede. Dar replica asta a ei chiar mi-a atras atenția.
Adică cum? am cerut eu explicații.
Adică mucii mei sunt și ai tăi, repetă ea. Și saliva ta e și a mea. Eu sunt tot în ceață. Mă vede că aștept mai mult de atât și începe să turuie:
Adică mâna ta e și a mea, ochii tăi sunt și ai mei, sprâncenele tale sunt și ale mele, părul tău e și al meu. Ce nu înțelegi?
Aha, abia acum m-am luminat. Voia să-mi spună în felul ei că e bucățică ruptă din mine. Că îmi seamănă leit. Chiar și la muci.
Apoi, reflectând puțin, mi-o trântește:
Și să știi că mucii lui tati sunt și ai tăi!
Uite, la asta chiar nu m-am gândit. Se pare că sunt Prima Deținătoare a Mucilor din casă. Așadar, teoria mucilor trebuie dezbătută serios într-o ședință de familie.
foto: libertatea.ro
Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)
- Depresia (mea) de primăvară - 20 aprilie 2018
- Un altfel de Paşte - 3 aprilie 2018
- Regalul vinurilor la Constanţa - 27 martie 2018
20 thoughts on “Teoria mucilor”