Povestea unui crab

12009834_895234583847594_5501014796445448651_n

Crabul din poză a fost cel mai ghinionist dintre toţi crabii prezenţi în acea zi în Marea Neagră. Asta pentru că buburuza mică l-a pescuit cu un pahar de plastic. Şi l-a adorat din prima clipă. Şi l-a luat acasă. Deja îmi era milă de el. 

Căci a avut parte de toată atenţia ei timp de vreo trei zile. A fost hrănit cu alge, i s-a asigurat apă de mare, ceva nisip, scoici şi pietricele. Şi a fost super alergat prin castron. Că doar nu era să fie lăsat în pace, mai ales în noua lui casă. Au fost căutate informaţii pe sfântul Google despre tot ce înseamnă stilul lui de viaţă. 

Eu nu i-am dat şanse prea mari de supravieţuire. Nu în condiţiile astea. Dar m-a uimit, trăieşte (încă!!!) de vreo două săptămâni în noul lui mediu.  Mi-a venit ideea salvatoare. I-am propus buburuzei să mergem să-l eliberăm, cam după o săptămână, căci în fiecare seară când îl vedeam mă gândeam că nu a avut nici o vină să ajungă pe mâinile ei.  

Numai că am tot amânat acest eveniment, din lipsă de timp, iar el săracu’ probabil că se ruga fierbinte, de câte ori mă vedea că o să mă ţin de promisiune.

Uite, în seara asta, voi face un crab fericit! 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

13 thoughts on “Povestea unui crab

  1. Mamă, să vezi cîte-o să le povestească alor lui. Cum a fost el răpit de extratereştri şi cum au făcut experimente pe el… Ce mai, o nebunie! Nu ştiu cîţi o să-l creadă 😉

  2. Locul fiecăruia este în mediul lui…Copiii trebuie încurajaţi să-şi manifeste respectul faîă de orice formă de viaţă, chiar dacă acestă dragoste comportă riscuri pentru vieţuitoare, cel puţin la început. O pereche de peruşi, un acvariu, dacă aveţi curte un căine sau pisică, pot fi puse în sarcina copilului să le gestioneze traiul…Îi va responsabiliza şi le va întreţine vie sensibilitatea.

  3. Există posibilitatea obţinerii de „apă de mare” cu ajutorul unor substanţe care se dizolvă în apa de la robinet („la reţetă”), şi care se procură de la pet-shopuri specializate. Dar un acvariu cu „apă de mare” este mult mai pretenţios, procesele de alterare/putrefacţie strică apa mai repede decât la unul cu apă dulce. Plantele acvatice sunt şi ele mai greu de procurat (doar dacă le iei din mare…).

Lasă un răspuns