Visătoare?

cindy-crawford

Am avut o discuţie cu buburuza mare, după a doua zi de şcoală. Bine, de fapt prima zi de şcoală efectivă, căci despre „prima” zi de şcoală v-am povestit.

O văd pe facebook tag-uită de un coleg de-al ei de clasă, cum că ar fi sleepy la şcoală, împreună cu alţi colegi. Şi o întreb:

 Cum a fost azi la şcoală, am văzut că erai „adormită”! 

Ea îmi răspunde că da, aşa e la început. Apoi completează:

Ştii, am fost singura dintre fete care am fost tag-uită!

– Păi, zic eu, i-o fi plăcând de tine, de-aia ai fost singura. Sau poate ai un nou admirator.

Ea mi-o trânteşte pe nerăsuflate:

– Stai liniştită mami, nu sunt atât de visătoare pe cât mă crezi tu!

N-am mai continuat, mai avea rost?

foto: mediafax.ro

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

30 thoughts on “Visătoare?

  1. Ei, așa sunt mamele, cred că toată lumea e la fel de fascinată de odoarele lor cum sunt ele. 🙂
    Și eu i-am povestit odată mamei de un coleg de serviciu care era tare amabil cu mine, și ea imediat a zis: ”Păi i-o fi drag de tine!” Da de unde, așa era el cu toți colegii. :))

  2. Şi eu sunt împotriva viselor, STIIND însă că REALITATEA întrece orice imaginaţie. Până am înţeles asta a trebuit ca inocenţa s-o păstrez, într-o lume coruptă ca aceea în care trăim…visând, repet, visul ca mod de apărare.
    Cele spuse de buburuza ta…vreau să cred şi CRED, că a fost o bravadă, şi-a îngroşat şi ea glasul să pară mai mare, mai pe picioarele ei, sau de pudibonderie…

  3. Of, ce repede trece timpul ăsta! Te trezeşti că mica mogâldeaţă, devine peste noapte o adevărată domnişoară, pe lângă care încep să roiască admiratorii…
    Numai bine să vă fie, alături de bucuruzele voastre dragi. Să crească mari şi să fie fericite! 🙂

Lasă un răspuns