Povestea unei doamne de la mal de mare…

image

Eu fac plajă în fiecare an, v-am mai zis, deși sunt o excepție, dar nu singura, de la regula binecunoscută la noi – constănțeanul face maxim trei plaje pe an. Din motivele următoare: ori muncește, iar în weekend fie plouă sau e înnorat, fie are vreo petrecere, nuntă, botez sau cumetrie iar când în sfârșit își ia și el o săptămână de concediu, ăla sigur nu e în orașul lui natal de care e sătul. Eventual trage o fugă la vecinii noștri bulgari, dornici să ne tragă amenzi sau să ne fure mașinile (asta e altă poveste) ori la munte.

Azi la plajă am crezut că sunt „invadată” de turiștii din toate colțurile țării, nici un picior de localnic dornic de soare și relaxare. Poate vă întrebați cum îmi dau seama. E simplu, se vine în grup organizat, cu cățel și purcel, ladă frigorifică, plus tona de jucării specifice mării. Se vorbește tare, în dulcele grai moldovenesc, ardelenesc, oltenesc sau care o mai fi el, se consumă orice, oricât. Dar nu despre asta vreau să vă povestesc.

Lângă mine, a stat o doamnă bine proporționată, singură, care se bucura de razele blânde ale soarelui de 8 dimineața. Era o persoană minionă, îngrijită, cochetă, savura o cafea. A intrat în vorbă cu mine mai târziu natural, zâmbind, iar cum eu mă simțeam foarte bine, am ajuns să avem o conversație foarte plăcută și inteligentă. Și așa am aflat povestea ei, care pot să vă zic că m-a impresionat. Nu au fost drame sau povești tulburătoare de dragoste, ci un stil de viață simplu, curat și foarte fericit. Credeți-mă, am ascultat un basm real.

Doamna avea 54 ani pe care nu îi arăta deloc, mândră mamă de cinci (?!?!?) copii, patru băieți și o fată. Căsătorită de la 18 ani, având o căsnicie fericită, împlinită, era soacră de trei nurori și posesoare de un ginere de care îmi spunea că este foarte mândră și atașată. Toți cei cinci copii erau realizați financiar, unii chiar foarte bine, cu familii și copii, unul singur nu era familist, cel mai mic băiat în vârstă de 28 ani. Ăsta era și marele ei of, că cel mic încă nu s-a însurat, deși avea o relație cu o fată de care doamna respectivă era tare încântată.

Era o persoană deschisă la minte, iubitoare de tot ce e nou, în pas cu tehnologia și la curent cu tot ce se întâmplă. Mi-a explicat rețeta fericirii ei cu cele trei nurori, relația cu soacra ei, dar mai ales cu soțul ei. Ea povestea, iar eu credeam că am nimerit în vreun film SF, prea bun să fie adevărat. Efectiv chipul ei radia când povestea despre nepoți, soț, copii, nurori sau ginere. Și am crezut-o. Pentru că numai un om care povestește cu așa dragoste și respect pentru toți, cu ochii plini de iubire, împlinire sufletească, relaxare, poate să trăiască un așa basm de viață. 

Secretul ei? Respect, încredere, dragoste și toleranță. Cele mai simple ingrediente dar de bază.  Fără ele, n-ar fi ajuns în punctul ăsta.

Știți ce își dorea? Să facă mai multă mișcare, să mai dea jos din burtică. Burtică care mie mi se părea chiar onorantă (burtică, da?). Alte mame sunt posesoare de adevărați colaci de salvare după numai un copil iar ea își făcea probleme după cinci.

V-am spus că e din Constanța? Sper să o revăd și mâine pe plajă, fiindcă sunt convinsă că am ce învăța de la ea.

foto: romania-redescoperita.ro

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

17 thoughts on “Povestea unei doamne de la mal de mare…

  1. Pingback: A doua leapșă :) | Gânduri de primăvară

  2. Este minunat când întâlnim şi astfel de oameni, care şi-au împlinit atât de frumos viaţa. Mulţumirea din suflet, se vede atât de frumos şi pe chip. Din păcate, cazurile celelalte, de neîmplinire şi nefericire, le vedem mult mai des…
    O seară frumoasă! 🙂

Lasă un răspuns