Prințul și fetele de aur…

Poster_Princess_Print_Press_-_Final-350x250

A fost odată un prinț. Și o prințesă, că fără ea, n-ar mai fi fost nicio poveste. Au trăit ei fericiți câțiva ani până când prințesa s-a gândit că n-ar fi rău să mai aducă în viața prințului încă două mici prințese, copii fidele ale ei. Așa, ca să nu se plictisească prințul de capriciile primei prințese și să vadă dacă face față unor noi provocări. Săracu’ prințu’ habar n-avea ce-l așteaptă.

Prințul a fost foarte fericit de multiplicarea prințesei sale, numai că pe măsură ce timpul trecea, realiza că tare i-ar fi plăcut să aibă pe lângă el și un pui de prinț. Așa, pentru echilibrarea balanței. Nu de alta dar întotdeauna când plecau undeva, spre alt regat, la un bal de exemplu, el era deja în caleașcă așteptând încă jumătate de oră ca toate prințesele să-și termine de aranjat ținuta regală, doar-doar or ajunge la bal până la sfârșitul acestuia. Apoi s-a gândit că n-ar fi rău ca el să fie ultimul îmbrăcat, așa nu mai era luat la rost pe trei voci că și-a șifonat epoleții cu grijă aleși de prințese, în timp ce ele încă mai aveau de aranjat la pene sau mărgele.

Prințul mai ofta și în zilele când își dorea enorm să  vadă acel sport indescifrabil celor trei prințese, cel în care o mulțime de alți prinți alergau bezmetici toți după o minge, în loc să alerge fiecare după prințesa lui. Și fiindcă era de neînțeles pe veci acest sport, invariabil, cele trei prințese găseau exact în acel moment fiecare câte un spectacol muuult mai interesant de văzut. Unde? În fața cutiei magice, dătătoare de imagini fantastice. Prințesa Mare avea un atașament către niște seriale cu prinți făloși și Cosânzene plângăcioase, Prințesa Mijlocie găsea un deliciu serialele de adolescenți exuberanți al căror țignal se auzea în cele mai îndepărtate colțuri ale regatului, iar Prințesa Mică privea fascinată cum un motan aleargă un șoricel, iar un dulău aleargă pe motan. Și cum cutiile magice erau atent distribuite în regat, prințul, care tocmai el făcuse împărțeala, privea consternat că niciodată nu erau suficiente.

Iar oftatul lui era și mai mare când pe rând, prințesele se hotărau că e cazul să-și schimbe garderoba pentru următorul bal. Dar nu la mare depărtare una de alta, fiindcă toate trebuiau să fie gata în același timp. 

Sau din senin, prințesele erau ferm convinse că au veleități artistice. Una să ia lecții de pian, alta de dans iar cea mai mare să facă cursuri de capă și spadă. Nu se știe niciodată când s-ar putea să aibă nevoie de ele. Eventual pentru un duel cu însăși prințul, în cazul în care acesta s-ar fi gândit că o lectură sau plimbatul prin grădinile palatului pentru toate trei ar fi fost mult mai relaxant. Pentru el.

Dar toate aceste oftaturi se evaporau rapid când toate prințesele îl alintau, îl mângâiau, îl dezmierdau pe prințul supus la așa cazne mari. Fie și preț de câteva secunde, pentru a-și lua doza de răbdare ca să reziste următorului turnir de provocări.

Ce provocare mai mare ar fi putut avea prințul, decât aceea de a-și vedea cele trei prințese fericite?

foto:sfatulparintilor.ro

 

 

 

 

 

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

27 thoughts on “Prințul și fetele de aur…

    • Corect, dar al meu, da. Și când toate televizoarele merg pe emisiuni pentru prințese, îi înțeleg oftatul. Între timp, eu am cam renunțat la tv, așa că se uită liniștit. 🙂

Lasă un răspuns