Probabil vă întrebați dacă e mirare sau întrebare. Adică se poate așa ceva? Fără? Sigur nu mor? Nu intru în sevraj sau mai știu ce stare hipnotică? Nu caut rapid un loc cu wi-fi? Să vadă ochiu’ meu ce se mai petrece în minunata viață virtuală?
Ei, uite că se poate. Mă rog, la mine parțial. Adică am fost foarte hotărâtă un weekend să nu mă ating de aplicație. Și am reușit două zile. Fără nici un Citeşte mai mult…
Cum să nu existe aşa ceva? Doar suntem în era informatizării. Aflăm tot ce ne dorim doar la un click distanţă. Şi locul cel mai „sigur” şi cu cea mai mare cantitate de informaţie este cum altul decât Facebook.
În fiecare dimineaţă când îl deschid, să fiu la curent şi eu cu activităţile prietenilor mei virtuali şi nu numai, îmi zgârie retina multitudinea de reţete ale fericirii. Ia de vă minunaţi Citeşte mai mult…
Da, s-a dat startul la nunți. E perioada lor de vârf. Căutând o melodie pe YouTube, peste ce dau? Peste melodia care se cântă cam la toate nunțile, în momentul când vrei să te înfrupți și tu cu tradiționalele sărmăluțe sau friptura din dotare. Și le savurezi așa, cu un nod în gât și cu strâns din măsele, mai ales persoanele mai trecute de prima tinerețe, că de, melodia e aleasă pe sprânceană pentru Citeşte mai mult…
Despre isprava poliţistului Godină, e plin Facebook-ul. Și chiar e amuzant. Pentru cine are materie cenușie și simțul umorului. El mi-a adus aminte de isprava mea cu un organ al poliției, acum câțiva ani, când nu prea eram atentă pe unde parcam. Asta până atunci.
Într-o frumoasă zi de vară, când voiam să rezolv o problemă la ENEL, să dovedesc la un ghișeu că s-a făcut o plată, deci nu-i motiv de Citeşte mai mult…
Dacă tot a venit muntele la mine, cu temperaturile lui scăzute, am zis că o plimbare prin parc, eventual o întâlnire sunt binevenite. Aşa că zis şi făcut. Îmbrăcat, parfumat şi direcţia parc. Sunat în prealabil, stabilit punct de întâlnire. Mesaje peste mesaje. Să nu carecumva să îndrăznesc să întârzii. Că după ce că timpul e scurt şi foarte preţios, şi pe ăla să-l pierd aiurea, nu prea sună bine. Citeşte mai mult…
Acel 19 august, întipărit pentru totdeauna în sufletul meu. Acea amorțire a unei bucăți din creier de parcă aveam un cui înfipt. Acea durere ascuțită. Acea frică. Acea remușcare că aș fi putut face ceva. Acea incapacitate de a lua vreo decizie. Și câte au mai fost de luat.
Acel pumn de pământ refuzând să se împrăștie. Acel refuz de a sta în biserică. Acel miros inconfundabil de tămâie care m-a urmărit Citeşte mai mult…
Am fost întrebată de buburuza mare:
– Mami, tu ce preferi, dragoste sau iubire?
Amândouă. Așa am vrut inițial să-i răspund. Apoi m-am gândit puțin și mi-am dat seama că iubire e cuvântul pe care-l aleg. Deși sunt sinonime, mie mi se pare că iubire e ce mă definește. Iubirea e completă, perfectă, supremă. E tot ce ne dorim.
Nici dragoste nu e de aruncat. Dar cred că e doar bobocul iubirii, e văpaia Citeşte mai mult…
Am fost la un botez în acest weekend. La aceeași biserică unde au fost creștinate ambele buburuze. Doar părintele a fost altul, în rest am retrăit pentru moment amintiri dragi mie. Emoții multe, căldură pe măsură.
În sfârșit s-au destupat preoții la cap. Sau mă rog, măcar cel/cei de față. A fost foarte delicat cu mica bebelușă, a introdus-o încet în cristelniță, apoi cu o mână a udat-o pe cap. Nu Citeşte mai mult…