Am ales bine sau am ales rău?

Alegem, alegem până culegem. Vorbesc de noi femeile, care la un moment dat în viață ne dăm seama că trebuie să îl alegem pe cel cu care vrem să ne petrecem întreaga viață, jumătatea noastră, sufletul pereche. Ne gândim, ne răzgândim, X e mai bun decât Y, Z mă iubește mai mult decât Ț, W e mai cu moț decât P. Într-un final, apare „prince charming” care e întruchiparea tuturor literelor din alfabet.

Și îl alegem, conștiente sau nu, iubitoare sau nu, într-o doară sau definitiv, ca o răzbunare sau nu. Dar îl alegem. Acum, fiecare știe cel mai bine de ce, cum, când a ales. Ideea e să fie împăcată cu alegerea făcută. Iar o femeie care are această împăcare, o are întipărită pe față. În privire, în limbaj, în felul ei a fi și de a se purta. Este relaxată, fericită, împlinită. 

Dar ce te faci când nu e împăcată? Sau și mai rău, el nu este împăcat? Când după ani buni își întâlnește o iubire din tinerețe și deja devine agitat? Sau dezgroapă cai morți pentru potcoave de aur? Eu aici deja nu mai înțeleg. Am văzut la o petrecere un astfel de caz. Dacă nu ești fericit în relația actuală, de ce naiba încerci să strici și liniștea altei persoane? Care la rândul ei a ales, se simte bine, este împlinită, fericită. 

Cât de devastatoare să fie iubirea din tinerețe, motiv pentru care ai uitat de ea, te-ai căsătorit, ai devenit și părinte responsabil, ți-ai făcut o familie frumoasă, te consideri un om împlinit? Sau măcar ai bunul simț să nu o faci în văzul tuturor. Să nu stânjenești persoana mult iubită, mult dorită, mult visată, în tinerețe bineînțeles, căci acum ești de ani buni exact în relația care ți-ai dorit-o.

Sunt eu rea? S-ar putea. Dar știu sigur că înainte de a porni la drumul vieții alături de cel ales, eu mi-am încheiat definitiv orice povești de amor ghebos din trecut, fără nicio remușcare sau regret. Fiindcă așa mi se pare corect față de cel iubit, dar mai ales față de mine.

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

21 thoughts on “Am ales bine sau am ales rău?

  1. Nu pot să cred!!! Măi, e ceva cu întâlnirile astea de 20, pe cuvânt. Ştiu un caz, nu dau detalii multe dar e cât se poate de real şi, până la un punct, am fost aproape de amănunte dar nu, nu eu am fost 😀 , în care la o astfel de întâlnire, ea-căsătorită, doi copii, îl revede pe el-căsătorit, 3 copii, iubirea mare în liceul. Ea cu soţul, el cu soţia. toată noaptea s-au sorbit din priviri, perechile s-au prins şi a ieşit cu aiureli, nasol. Bine, aici amândoi au părut vrăjiţi de întâlnire nu doar unul…. şi vraja a continuat şi după întâlnirea „magică” că şi-au dat seama că se cam iubeau în liceu şi ce tineri şi frumoşi şi ce-ar fi dacă….

  2. Ori nu mai am eu proprietatea cuvintelor ori tu nu te-ai exprimat cu suficientă acuratețe. Nu mi-o lua în nume de rău dar „împăcată” înseamnă „liniștită”, „mulțumită” dar are mai mult sensul dinspre blazare, plafonare, acceptare a destinului ca implacabil (cam ca în Miorița) decât cel care descrie „împlinirea” și cu atât mai puțin „fericirea”. Io așa cred.

  3. Depinde de ce l-a ales ea si mai ales cum percepe el alegerea asta.
    Poate merg impreuna numai din comoditate.
    Si-atunci e posibil sa apara furnicaturi care nu tin de familie.
    Dar asta doar ei stiu.Iar noi putem doar sa speculam, sa ne dam cu parerea pro sau contra, sa fim rai, rautaciosi sau buni.
    Din strada vezi altfel, pe fereastra in casa, decit este efectiv.

  4. Chiar astazi am publicat un articol despre ciclurtile vietii, este drept…succint, doar o trecere in revista. Lucrurile nu stau asa de simplu, nu pot fi despartite in alb si negru. Viata este curgere, este fluida si partenerii nu evolueaza linear…Nu este oBLIGATORIU ca o relatie sa fie „nemuritoare”, din contra, este o exceptie. Trist este ca sunt nenumarate relatii in care partenerii trag barca pe uscat. Daca dispare iubirea, sau daca acesta nu a fost niciodata cu adevarat, a o gasi …candva, niciodata nu este prea tarziu. Daca cineva casatorit isi gaseste „perechea” intr-o persoana casatorita la randul ei si aceasta CONSIMTE, nu inseamna ca „tulbura” relatia, inseamna ca relatia nu merge, de se „lasa” tulburata. Nu este nimic rau in asta. Corect este sa-ti asculti mintea/inima, nu sa te conformezi unor circumstante…Faptul ca sunt copii la mijloc complica lucrurile, dar copiii crescuti in cupluri care NU se mai iubesc…oricum sufera, poate chiar mai rau, decat daca si-ar vizita unul dintre parinti. Subiectul comporta o analiza profunda, nu este …foiae verde.

  5. Foarte adevărat ce spui. M-a amuzat expresia ta: „amor ghebos”! 😀
    Nu ştiu la ce mai visează unii, după ani şi ani de viaţă de familie, căci ceea ce a fost atunci, în anii adolescenţei sau fragedei tinereţi, sigur nu mai este acum, după atâta vreme. Dar aşa ştim noi, oamenii, să ne mai uităm din când în când prin „lada cu vechituri” a inimii. Că ne mai uităm, nu-i nimic, dar unii visează să reînvie poveştile „răposate” şi îngropate. Sigur că nu e corect faţă de omul de alături, pe care l-au ales în deplină cunoştinţă şi alături de care au împlinit atâtea pagini reale de viaţă. Mă gândesc că ceea ce ai văzut de curând, este legat de acea întîlnire de 20 de ani. Şi la întâlnirea noastră şi-au amintit unii de amoruri prăfuite…
    O zi frumoasă! 🙂

  6. Fie ca alegi cu mintea sau cu inima, odata ce ai facut-o trebuie s-o si respecti. Doar daca alegerea peste ani devine vizibil incomoda pentru parteneri, si simt ca nu mai poate fi reparata, este poate timpul sa-si dea libertate. Atunci, da, poti visa la ” amorul ghebos”, din tinerete, dar si atunci doar daca „amorul ghebos”, este liber de contract. Alfel este de porc sa te bagi cu picioarele in relatia altcuiva. Fie ea iubire de la 20,30 ani.

Lasă un răspuns