Asta ar fi tradiția americană la nunți. Puțin de albastru. Și eu am avut, un pic mai mult chiar, dar nu pentru a împrumuta ceva de la ei ci din simplu motiv că albastrul mă reprezintă. E culoarea mea.
Este ceea ce-mi place să descopăr în tot ce mă înconjoară. De la haine, accesorii și până la șervețele de masă. Nu am făcut o pasiune din el. Nu mă îmbrac numai în albastru sau mă înec în el. Dar e prezent tot timpul. Mă face să mă simt bine în prezența lui. Când am fost în Grecia, m-am îmbolnăvit. La figurat. Nu credeam că există atâta explozie de culoare albastră.
Se spune că e o culoare aducătoare de liniște, claritate, de zen. De spiritualitate, echilibru și inteligență. De rece, atunci când e folosită în exces. Eu știu doar atât, îmi place la nebunie. Și mă bucur ca un copil când primesc un cadou albastru, indiferent ce este el. Ultima oară am primit un pix. Evident, ALBASTRU!
foto: keepcalm-o-matic.co.uk
- Recomandare de carte: 27 de pași, Tibi Ușeriu - 14 aprilie 2021
- Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (3) - 11 aprilie 2021
- Recomandare de carte: Ana, de Em Sava - 7 aprilie 2021
14 thoughts on “Blue. Something blue.”