Un om prețuit

image                         

Apreciez un om când are coloană vertebrală. Când empatizează cu mine. Când îmi este aproape în cele mai negre momente. Când mă ajută, dar mă și ceartă. Cu blândețe. Pentru știe că și el va fi certat într-o zi.

Îl prețuiesc când mă încurajează și nu mă judecă. Nu pentru că nu ar vrea asta, dar știe că nu așa va rezolva o problemă, o dilemă. Îl mai prețuiesc când dă dovadă de educație sau bună creștere. Fiindcă în zilele de azi, a fi educat a ajuns din păcate să fie un lux, nu o normalitate.

Îl mai apreciez și când mă enervează maxim și-mi vine să-l iau la palme. Fiindcă știu bine că mă enervează tocmai pentru că ține la mine. Îl mai apreciez și când râde mult. Când e vesel. Pentru că viața asta e al naibii de frumoasă chiar dacă e și grea. Uneori dureros de grea. Îl mai apreciez când știu că l-am supărat foarte tare, l-am făcut să sufere, dar m-a iertat și a avut puterea de a merge mai departe.

Prețuiesc un om de la care am învățat ceva folositor. Un om discret. Un om sincer.

Am în viața mea câțiva astfel de oameni. Și sunt recunoscătoare că îi am. Fără ei, aș fi un om pierdut.

foto: ortodoxia.md

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

9 thoughts on “Un om prețuit

  1. Omul trebuie pretuit pentru ceea ce ESTE, chiar daca nu si-a descoperit aceasta calitate. In fond TOTI avem o substanta comuna si acest fapt nu poate fi ignorat.
    Relatia, este dincolo de placere/durere, convenabil/neconvenabil, profitabil/neprofitabil. Suntem cu totii in aceiasi „oala” si vrem nu vrem, TREBUIE sa ne acceptam, sa ne intelegem, sa ne respectam…Este mai important sa ii intelegem pe ceilalti, decat a ne face NOI intelesi. Nu poti lua din viata NUMAI ce iti face placere, numai ceea ce este „convenabil”. Desigur, fiecare isi va selecta prietenii, se va inconjura de oameni cu care empatizeaza. CEILALTI insa sunt „majoritarii” si nu pot fi ignorati sau disptetuiti…Poate ca cei care „nu merita” atentie…au o mai mare nevoie de „atentie”… decat cei care „merita”… Nu ne poate fi cu adevarat bine decat IMPREUNA si cu cati vom fi mai multi, cu atat va fi mai bine…IN LUME. Nu suntem insule, suntem CONTINENT…nu suntem picaturi, suntem OCEAN.

Lasă un răspuns