foto: westick.ro

Că sunt o „agitată” știu. Câteodată îmi place, câteodată nu. În ultimele 24 ore am cam fost. De dimineață cel mai tare.

Buburuza mică e iar bolnavă. Nu intru în detalii. Doar spun că trebuie să-i dau cortizon (Prednison) o perioadă scurtă de timp. Din 6 în 6 ore. Aseară, la 12 noaptea, acum de dimineață, la 6. Ziua e mai ușor. Am tras de mine să stau trează aseară fiindcă mi-e greu să adorm 2 ore, apoi să mă trezesc, ca să-i dau doza. Ieri dimineață am avut trezirea la 4.30. Azi, la 5:40, mi-a dat buburuza trezirea, i-am dat ce aveam de dat și n-am mai adormit. Și nici ea. 

E uimitor cum copiii au un chef teribil de vorbă la așa oră matinală. Eu cochetam cu un vis, ea cu niște discuții.

– Mami, am dormit bine azi noapte? Am tușit mult? Știi că n-am visat nimic? Tu ce ai visat?  M-am foit mult? Nici azi nu merg la școală?

Doamne, ce debit verbal avea! Îmi doream să tacă. Aveam fața ascunsă mult sub cearșaf, îmi imaginam că scap. Măcar 5 minute. Hai trei. Nici o șansă. 

Pe buburuza mare a dus-o taică-su la școală. La 7:50 primesc un telefon. Este ea. Era disperată, a uitat că azi se fac poze de sfârșit de an școlar și îi trebuia un tricou alb. Poze care se fac fix la ora 8. Iar eu trebuia să încalec pe mătura vrăjită și în exact 5 minute să fiu cu tricoul alb în dinți, la școală. 

Zis și executat. Cât mai aveam mătura la dispoziție. Că apoi rămâneam fără ea. Asta e altă poveste. Vrăjitoarea cea bună sare din pat, se îmbracă ca la armată, cum o mai fi și aia, coboară scările din 3 în 7 trepte, aterizează pe mătură și demarează în trombă. Că doar orașul la ora aia este fooaarte lejer, fix toți oamenii au ajuns la timp la servici, școală, sau pe unde mai au ei urgențe.

Ca să se trezească instant, vrăjitoarea deschide ambele geamuri la mătură, să simtă răcoarea dimineții mai bine și să-și coafeze podoaba capilară conform statutului. Pieptănatul a ieșit din discuție. Și reușește, habar n-am cum, să fie la timp, în curtea școlii, unde toți copiii erau adunați la poze. Rectific, în mașină, pardon, mătură, că n-a avut curajul să se dea jos. A venit copilul la mine să-și ia tricoul.

În curtea școlii erau 3 mămici scoase din cutie, făceau poze la copii. Tocuri, coafate, uneia îi vedeam rujul roșu de pe mătură. Eu, băgată la curent continuu, ochii mici, mici, nu știu cu ce eram îmbrăcată. Tocmai bună de înfrumusețat poza.

Problemă rezolvată! Check. Iar ziua de-abia începe. Lista e lungă. Mă întorc încet, fără grabă, cu muzica dată tare, pentru a nu cumva să-mi încetinesc ritmul. 

Acasă, mă așteaptă buburuza mică, cu cel mai frumos zâmbet din lume. E mai bine. Iar eu îmi savurez cafeaua, mulțumită că prima sarcină pe ziua de azi am dus-o cu bine la sfârșit.

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Cele mai traumatizante și agresive întrebări dintr-o viață de om - 20 ianuarie 2021
• Tic-tac, tic-tac - 30 decembrie 2020
• Biletul meu de amor - 17 noiembrie 2020