Despre Petronela Rotar

Dacă ultima lansare de carte la care am vrut să merg, am ratat-o (vedeți aici de ce), de data aceasta am ajuns chiar devreme. Să fiu eu sigură că ocup loc în față și că nu-mi scapă nimic. Și că, în sfârșit, o să relaționez cu o autoare care mi-a stârnit interesul prin felul ei de a fi. Și de a-și așterne ideile pe hârtie. Petronela Rotar. Despre ea e vorba. Nu a venit singură, ci împreună cu Ana Barton. foto: hergbenet.ro                                    foto: hergbenet.ro

Întâlnirea mi-a depășit așteptările. Eu o urmăresc pe facebook de ceva vreme, îi citesc și blogul, de-abia așteptam s-o văd în carne și oase. A fost mai bine decât credeam. Naturală, jovială, lejeră, cu un tu-tu roz ciclam delicios, ușor emoționată, a vorbit despre ea și a răspuns întrebărilor. Eu am fost prima. La capitolul întrebări. 

Pentru cine nu știe, a privit moartea în ochi de două ori. Prima oară, luată de curenții din apă, în timp ce înota în Marea Neagră și cât pe ce să se înece, iar a doua oară, surprinsă de o avalanșă în timp ce schia (de fapt, se dădea cu placa), îngropată de vie în zăpadă. Mamă singură a două bijuterii de fete, povestea ei de viață nu a fost una ușoară. Dar a reușit. Chiar foarte bine. 

Eu am întrebat-o care a fost primul ei gând, în cele două situații limită, când a conștientizat pericolul. Iar ea mi-a răspuns ușor încurcată, că primul ei gând a fost că se considera o mamă inconștientă, care putea să-și lase orfane fetele. Cineva, acolo sus, a avut însă grijă de ea.

Astfel de oameni sunt de admirat. Eu cel puțin o admir. Și mai admir faptul că prin sinceritatea ei, prin franchețea cu care vorbea, modestia de care dădea dovadă, a reușit să schimbe niște destine. Ale unor oameni complet străini ei. Când un om reușește asta prin puterea scrisului, eu zic că nu există împlinire sufletească mai mare. Chiar ea a spus că nu simte că a făcut umbră pământului degeaba. 

La sfârșit, am stat cuminte la coadă, pentru autograf și o poză cu ea. Poză făcută de una din buburuze, uimită că autoarea unei cărți e lângă mine, îmi zâmbește și își lasă amprenta printr-un autograf pe carte.

De data aceasta, evenimentul a durat aproape patru ore, suficient timp și pentru cei întârziați să poată participa. Și să se bucure de el. Așa, ca mine.

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

9 thoughts on “Despre Petronela Rotar

Lasă un răspuns