Prima oară

Prima oară când… e cea mai vie amintire. Nu contează ce. Primul mers pe bicicletă, primul sărut, prima mașină, primul pahar cu vin, primul răsărit de soare, orice, nu contează, ții minte toată viața. Așa-i la mine. Chiar dacă mi-a plăcut sau nu, amintirile sunt foarte proaspete. Fiindcă a generat o emoție, un sentiment.

image                                        foto: goodread.ro.

Iar eu m-am gândit acum la cărți. Îmi place să citesc. Până acum, am patru cărți care reprezintă prima oară…

  1. Pe aripile vântului – Margaret Mitchell. Carte citită în liceu. M-am identificat foarte mult cu Scarlet O’ Hara la acea vreme. Cam așa eram eu. Agitată, hotărătă-nehotărâtă, trebuia să-mi depășesc condiția, complexele, iubiri cu năbădăi, tot tacâmul. Dar alt secol. Alte obstacole. Mi-a fost model. M-a motivat. Mi-a rămas la suflet. Deși am citit și alte cărți deosebite. Cu adevărat deosebite. Dar asta m-a marcat. A rămas lipită bine. Încă mai e. Deși, tocmai ce apăruse pe atunci „nebunia” Sandrei Brown. Am auzit că încă ar mai face furori. A fost PRIMA!
  2. Fluturi – Irina Binder. Știu, știu, clișeic, o carte pișăcioasă de ochi și inimă albastră. La mine a fost mai mult de atât. După terminarea liceului și până acum doi ani nu am mai citit nimic. Nimic, nimic. Mulți ani. Nu mă întrebați de ce. O pauză fooooaarte lungă. Niște ani irosiți fără plăcerea unei lecturi, dar cu alte câștiguri infinit mai mari. Într-o zi, am descoperit un fragment pe Facebook, seara mi-am achiziționat-o, a doua zi am devorat-o. Era vară. Cam de ziua mea. Într-un moment deosebit pentru mine. Am bocit trei zile și trei nopți. Vorba vine. Dar m-a răvășit rău. Și nu povestea în sine, că și ea e deosebită, cât faptul că mi-a redeschis apetitul de a citi. Și m-a făcut să văd lumea cu alți ochi. A fost PRIMA carte care m-a făcut să plâng. A declanșat în mine o avalanșă de emoții. N-am cum să uit asta. E cartea mea de suflet. Pentru tot ce m-a făcut să simt.
  3. Suge-o Ramona! – Andrei Ciobanu. Prima carte care m-a făcut să râd cu lacrimi. Am râs de se zguduia patul cu mine. Râdeam și după ce am citit-o. Cam o săptămână după. De fiecare dată când îmi aminteam. Nu e o capodoperă literară, dar a avut un efect maxim cu mine. Și asta e cel mai important. Acum când scriu, zâmbesc. Tot de la ea mi se trage. Deci e PRIMA carte care m-a făcut să râd cu poftă. Cu gura până la urechi!
  4. Trilogia Fifty Shades of Grey – E.L.James. Aici ar fi trebuit să scrie soțul meu. Ce a simțit el. Dar știu eu sigur că hormonul fericirii a fost la el acasă pentru vreo 2-3 săptămâni. Era cu zâmbetul pe buze nonstop. A zis că-mi face abonament la cărți de genu’. Cred că trebuie să trec și asta la categoria PRIMA carte care… restu’ înțelegeți voi.

Bineînțeles că au mai fost și alte cărți. Dar nu care să mă miște în așa hal. Anul ăsta în vară, se fac doi ani de când încerc să recuperez timpul pierdut. Cu cititul. Și cum timpul meu e foarte prețios, înainte de a mă apuca de o carte, trag cu ochiul pe recenzii. Citesc despre cărți, apoi, dacă mă atrag, le cumpăr. 

Mulțumesc, Illusion!

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

18 thoughts on “Prima oară

  1. Așa este, prima dată… tocmai ce spusesem (de fapt ai citit) că fiecare dintre noi descoperim lumea tocmai cu ajutorul primelor experiențe. Și pe mine m-a marcat „Pe aripile vântului”, chiar e ciudat că nu s-au făcut ecranizări mai noi. Mi-a plăcut ideea aceea cu proiectarea problemelor pentru a doua zi. Îți amintești?
    În rest mi-ai dat temă de lectură 😀

Lasă un răspuns