Când vrei să plângi și nu ai unde

image                               foto: sănătate.bzi.ro

 Mi s-a întâmplat într-o seară. După o zi nu tocmai roz, mă duceam ca glonțul spre casă, să plâng. Mi-am zis că dacă trag o porție sănătoasă de plâns, de-aia cu multe șervețele stricate, ochii cât cepele și nasul borcănat, mă eliberez de tot stresul acumulat.

Adică mi s-a pus pata să plâng. Așa, cu multă poftă. Că eu plâng din an în Paște.

Hotărâtă, nevoie mare, primul loc liber găsit din casă e al meu, neapărat singură, să dau drumul la robinet. Și când să apară prima picătură, hop, buburuza mică lângă mine, să mă întrebe:

– Mami, tu plângi?

A, nu, draga mea, mă mănâncă ochii de la rimel!

Pauză la robinet, schimb camera, îmi aduc aminte rapid unul din motivele supărării mele și reiau activitatea. Nici o șansă. Buburuza mare în acțiune:

Mami, nu vii și tu la masă cu noi? Da’ ce faci, plângi?

A, nu, draga mea, de la demachiant mi se trage!

Mănânc mai pe rapid, ca să-mi duc la bun sfârșit planul măreț și fuguța la baie, acolo sigur scap. Fac și-o baie, curge multă apă, nici nu o să-mi dau seama că plâng. Da’ numai să plâng odată! De unde. Soțul bate la ușă. Deschid. E cu telefonul meu în mână. Trebuie să răspund. Nici n-am apucat măcar să îmi amintesc ceva trist.

Dau drumul la robinet. La cel adevărat. Fac o baie pe cinste. Ies din baie și îmi vine să râd. Ce mama naibii, nici timp de plâns nu mai am??? 

De râs cu siguranță am. În fiecare zi. Sau seară. În ușa băii mă așteaptă buburuza mică, cu juma’ de față mozolită cu Nuttella. Voia să se spele pe dinți.

Mami, da’ ce bine miroși!

Mai are rost să spun că n-am vărsat nici o lacrimă? De supărare. Numai una, de bucurie.

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

14 thoughts on “Când vrei să plângi și nu ai unde

Lasă un răspuns