Azi fac trei (de fapt, două, dar „blonda” de mine așa a calculat) luni de blog. E puțin, în comparație cu ce mai văd eu pe aici. Dar nu asta contează. Contează ce a însemnat, ce înseamnă și ce va însemna pentru mine acest lucru. Mi-am demonstrat că pot și am reușit. Ăsta e primul meu câștig.
Am învățat multe lucruri, încă mai învăț, sunt în continuă formare. Scrisul mă ajută să mă înțeleg, câteodată. Cineva m-a învățat acum doi ani, că atunci când ai o problemă, s-o așterni pe hârtie. Răspunsurile nu vor întârzia să apară. Nu mă citește, dar îi mulțumesc. Tot ea m-a încurajat să fac acest pas. Dacă îmi place? Daa, recunosc. Ăsta e al doilea câștig.
Cireașa de pe tortul acestei activități, care îmi fură timp prețios, este faptul că îmi dă posibilitatea să cunosc atât cât se poate, oamenii din spatele rândurilor. Ceea ce scriu, ce simt, ce-și doresc, ce visează, îmi dă o imagine despre personalitatea fiecăruia. Unii dintre ei mă inspiră. Alții mă motivează. Unii mă intrigă. Alții mă fac să revin mereu pe blogul lor. Învăț de la toți. Cred că ăsta e cel mai important câștig.
Pot să zic un MULȚUMESC?
- Tic-tac, tic-tac - 30 decembrie 2020
- Biletul meu de amor - 17 noiembrie 2020
- Dintr-o oarecare toamnă - 11 noiembrie 2020
32 thoughts on “Concluzie de început”