Concluzie de început

32 Comments

image                                                                       foto: puștiul.ro

Azi fac trei (de fapt, două, dar „blonda” de mine așa a calculat) luni de blog. E puțin, în comparație cu ce mai văd eu pe aici. Dar nu asta contează. Contează ce a însemnat, ce înseamnă și ce va însemna pentru mine acest lucru. Mi-am demonstrat că pot și am reușit. Ăsta e primul meu câștig.

Am învățat multe lucruri, încă mai învăț, sunt în continuă formare. Scrisul mă ajută să mă înțeleg, câteodată. Cineva m-a învățat acum doi ani, că atunci când ai o problemă, s-o așterni pe hârtie. Răspunsurile nu vor întârzia să apară. Nu mă citește, dar îi mulțumesc. Tot ea m-a încurajat să fac acest pas. Dacă îmi place? Daa, recunosc. Ăsta e al doilea câștig.

Cireașa de pe tortul acestei activități, care îmi fură timp prețios, este faptul că îmi dă posibilitatea să cunosc atât cât se poate, oamenii din spatele rândurilor. Ceea ce scriu, ce simt, ce-și doresc, ce visează, îmi dă o imagine despre personalitatea fiecăruia. Unii dintre ei mă inspiră. Alții mă motivează. Unii mă intrigă. Alții mă fac să revin mereu pe blogul lor. Învăț de la toți. Cred că ăsta e cel mai important câștig.

Pot să zic un MULȚUMESC?

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

Articole similare

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

32 thoughts on “Concluzie de început”

  3. calinakimu

    Asa este. Scrisul te ajuta sa-ti ordonezi ideile.
    Dar oricat ai scrie, oricat ai citi, oricat ai cunoaste, invata…nimic nu se compara cu o clipa de CONSTIENTIZARE, de UITARE de toate astea si de TACERE…nu de liniste. Atunci te vei descoperii pe TINE si nu numai…

    Răspunde
      • calinakimu

        La constientizare nu se „lucreaza. Ori ESTI…ori NU…constient.
        Cand spun sa „uiti” spun sa nu tii cont.Bineanteles ca n-ai cum sa uiti, mai ales ca din gramada de cunostinte adunate in memorie, mai sunt si unele folositoare.
        Tacerea nu este vocala si nici nu are legatura cu linistea. Este o tacere a mintii, cand gandurile elibereaza cerul constiintei…Suna pompos sau poetic…dat chiar asa se petrece.

        Răspunde
        • fata veselă

          La UIT sunt de acord, la TĂCERE nu prea înțeleg, iar la CONȘTIENTIZARE o țin pe-a mea!…am vrut să zic că am devenit mai conștientă de ceva timp încoa, până acum nu prea vedeam lucrurile evidente altora.

          Răspunde
          • calinakimu

            Cand devi constient…traiesti NUMAI in realitate, in prezent, esti liber, inteligent, iubitor… la un loc toate acestea. Ele nu sunt separate decat in mintea noastra, Nu poti avea una fara cealalta. Esti constient de TINE, nu cel de la periferia fiintei, de cel din CENTRUL acesteia. Ca vrei s-o tii pe a ta…nici o problema…Aici fiecare spune ce crede.Faptul ca vezi mai limpede cum stau lucrurile nu este constientizarea de care vorbesc.
            Eu pe blog am explicat ce inseamna TACEREA. Tacerea apare in clipa in care te rupi de ganduri, cand scapi de ele, cand le lasi sa treaca fare sa le mai dai importanta, pana in clipa in care vor veni tot mai putine…si in final ramai in tacere, in seninul constiintei. Atunci poti vedea SOARELE, dar orice ti-as spune este prea putin si nu este al tau…

  10. roxanaaaaa

    .. deci.. mie când îmi place un blog, chiar îmi place. și de ceva timp îmi place maxim acest blog și abia aștept să apară un articol nou de la fata veselă. mulțumesc eu că îmi oferi o pauză de liniște prin aceste gânduri frumoase ale tale.

    Și, te rog, nu te opri niciodată din scris 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns