Ai carte, (n-)ai parte!

Sâmbătă aproape seara, 21 martie, anul de grație 2015, m-am pregătit să merg la:image                                          foto: hergbenet.ro          

Adică mă îmbrac eu șic, îmi perii cosițele, îmi pun poșetuța pe umăr și plec. A, și o iau și pe buburuza mare cu mine. Ce-i drept, ajung cu o oră întârziere din motive obiective, mă prezint la lifturile din mall-ul respectiv și…. surpriză!!! Nu mai era nimeni. Băi frate, așa repede să se fi desfășurat toată treaba? M-am dezumflat precum un balon plin cu confetti. Și-am periat ceva la cosițe. 

Cu ceva timp în urmă mi-am cumpărat cărțile „Dona Juana” și „Zilele amanților” și mi-am zis să nu ratez să cunosc autoarele în carne și oase. Eventual să am norocul unui autograf. Vineri seara, tot frunzărind niște bloguri de scriitoare, dau peste anunțul cu lansarea de carte. Asta se întâmpla pe la unșpe jumate seara, și-mi zic că, din cauza orei înaintate, n-am reținut eu bine ora. Sau locul. Sau data?…

Și mă taie așa un gând… OMG (cum zice fiică-mea), dacă n-am ținut eu bine minte anul?   2014 sau 2015?…. Hai că asta ar fi fost cea mai tare fază. Să fi fost lansarea anul trecut, nu anul în vigoare? Dar cum mai era lansare de carte, când eu o cumpărasem de curând? Nu se lega. E clar. Am mintea varză. De România, nu de Bruxelles. Și-apoi era o triplă lansare de carte, erau trei scriitoare, nu una, trebuia să dureze ceva. Dar nici măcar o oră?

Acum eu, ca să-mi mai treacă din frustrare, am făcut niște shoppinguială cu buburuza, măcar să ne alegem cu ceva. Cam vreo două ore. Peste ora la care am ajuns eu în mall. În total trei-ore-circa-și-ceva peste ora fixată la întâlnirea cu autoarele de romane moderne. Chiar foarte moderne aș adăuga.

Frustrarea mi-a trecut, dar buburuza, încântată de achiziții, îi tot trăgea că ei îi pare rău că eu nu am luat autograf, și-atunci îmi îndrept perechea de picioare trase la dres și fustă, către librăria Cărturești, tot în mall, unde era un afiș maaare, mai mare decât lubenița mea, lipit la vedere. Era afișul de mai sus.

Întreb timid o domnișoară de acolo, dacă poate să-mi dea detalii despre evenimentul ce era prezentat în afiș. Ea, foarte pertinentă:

Păi a fost, la 16.30, în nici un caz după trei ore!

Bea Grigore aghiazmă, dacă mai ai după ce!… că eu m-am lecuit s-o mai întreb și altceva, sau să-i spun că fusesem la locul de întâlnire la 17.30, și că nu mă așteptam ca într-o singura oră, să se termine totul.

Pățania mi-a lăsat un gust amar, ceva ce știam deja, dar parcă nu-mi venea a crede. Din păcate, sunt din ce în ce mai puțini iubitori de carte, dornici să interacționeze cu autorii, să împărtășească impresii, să relaționeze. Dar eu nu mă las, citesc în continuare, iar microbul văd că l-a luat și buburuza mare.

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

6 thoughts on “Ai carte, (n-)ai parte!

  1. „Cosițele”…

    Eh, noi ăştia, ajunşi la ,o anumită vârstă, ne preocupăm să ne „păstrăm” tineri, măcar în spirit.

    Lasă libertate „buburuzei”, la vârsta ei eu eram inhibat, naiv, şovăitor.

Lasă un răspuns