Eu și pubertatea fiică-mii

 De câteva zile, observ în comportamentul buburuzei mari niște modificări. Adică plânset din senin pentru vreo remarcă de-a mea mai neaoșă, preocupare excesivă pentru cum arată și cum se îmbracă, ochi dați peste cap dacă vreun coleg de-al ei îi face vreun compliment, înțelegeți voi, tot tacâmul.

Acușa, eu, care tocmai mă bucuram c-am scăpat de era pampers-ului, a biberoanelor sterilizate sau a diversificării, de stat după curulețul lor scump și drag la orice pas, de învățat de mers pe bicicletă, trotinetă, cântat la clarinetă sau orice etă, de mâncat, îmbrăcat și spălat, asistate de mine sau ta-su, aveam acum o perioadă dulce de un pic de libertate adică mâncat, îmbrăcat, spălat singure, eventual eu vizionat un film cap-coadă, să înțeleg ceva din el, stat singure câteva ore în casă, teme făcute de una singură (buburuza mare) iar lista se poate cu ușurință lungi.

Dar NUUU, gata, s-a dus „la belle vie”… adică de ce aș avea și eu o perioadă de respiro? Să-mi ies din ritm cumva, să mă relaxez? No f… way! Că buburuza mare intră în adolescență, cu pași înceți dar siguri! Și să te ții atunci război și pace, break-dance și vals, păr în cap sau fără. Mai zilele trecute mă întrebase cum e cu făcutul de copii, adică să-i explic „mai explicat”, muuult mai explicat, decât cel potrivit vârstei. Și am reușit s-o lămuresc, iar răspunsul ei a fost:

 -TU TOT AȘA AI FĂCUT? CE SCÂRBOS!!!

Azi dimineață, înainte de a pleca la școală, negociam aplicarea fondului de ten pe fruntea ei unde niște tentative de coșuri dădeau să apară. Eu nu, ești prea mică, o să se vadă, nu e necesar, etc, ea daaa, că de-abia sunt și eu mai frumoasă și cum să ies în lume așa!

Deja încep să văd orizonturi negre, gri, violet, orice culoare în afară de roz. Deja încep să-mi ascut limba și unghiile. Adică mă pregătesc!!! Ta-su se amuză copios, eu scot fum și flăcări pe nas.

M-am documentat nițel și i-am comandat de pe net, că eu n-am timp de bătut prin librării, o carte despre toate transformările inerente adolescenței pe înțelesul copiilor și sper să îi satisfacă curiozitatea excesivă. Căci altfel iar mă voi trezi întrebată în cele mai neobișnuite momente diverse lucruri delicate. Nu mă înțelegeți greșit, mă bucur nespus că mă întreabă, că are încredere în mine, dar câteodată pur și simplu mă blochează.

Ultima oară m-a blocat la volanul mașinii, în mers, când o luam de la școală. Asta cu mult timp înainte de remarca ei de mai sus. Eu:

-Ce faci, cum a fost azi la școală?

Ea:

-Mami, tu ai făcut sex cu tati?

Eu, după ce iau o gură zdravănă de aer și calc cu putere frâna (era să trec pe roșu):

-Da.

Ea:

-Aha… dar acum mai faci?

Ca să evit o discuție luungă, fiindcă nu era locul potrivit și eram un pic în întârziere, plus că îmi cam pierdusem din concentrarea necesară șofatului, îi răspund nu.

Ea a respirat ușurată și mi-a zis:

-Ce bineeee, mami!

End of story.

Așadar, urați-mi succes în noua mea etapă a maternității!

Fabiola Ion

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
Fabiola Ion

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.

35 thoughts on “Eu și pubertatea fiică-mii

  1. Eu am 17 ani si nu tin minte sa o fi intrebat pe mama vreodata chestii din astea :)) Cred ca e bine.ca.e curioasa, e normal. Mama.mi.a explicat de cand eram.mai mica.si cu timpul nu stiam.cum,sa.o fac sa se.opreasca.din explicat :)))

    • E bine de știut, dacă dă vreo logoree peste mine și nu mă mai opresc din explicat!…:)) eu sper că ideea cu cartea să fie bună! Mă bucur să te am în ‘gașcă’, ești mai aproape de ce cred eu că are fică-mea în cap!

  2. fie-mea primise o carte d-aia „pop up” de ziua ei, la 4-5 ani parca , despre corpul uman si a citit-o din scoarta-n scoarta.Eu uitasem complet de cartea aia.
    Ramin eu gravida cu boy number 1 ( sau pare-mi-se ca il nascusem deja si era newborn..nu mai stiu exact) si imi zice ea : mama , eu stiu cum se fac copiii. Eu sa scuip cafeaua ce tocmai o beam. Zic a da? si cum se face? ea zice da, pai am citit in the body book.Tata are saminta si mama are un ou si cind se intilnestesi uneste saminta cu oul, gata iese copilul. Io rasuflu usurata si zic da mai, exact asa se intimpla.
    Eu continui sa-mi beau cafa, ea continua sa deseneze. Dupa vreo 3 minute isi ridica ochii de pe desen si ma intreaba: auzi, da cum ajunge saminta aia in burta la tine? O inghiti? (ea vorbeste cu mine majoritatea in engleza si a sunat cam asa: but how does the seed get into your tummy?do you swallow it? ) . Era sa ma inec de ris :))))
    I-am spus ca e complicat de explicat si o sa ii explic cind mai creste. N-a mai intrebat de atunci,desi intre timp am mai facut un bebe. 🙂

    • Mă bucur c-ai râs, acum când îmi amintesc, râd și eu. Eu mi-aduc aminte că aveam uragan de gânduri, cum să-i răspund în timp ce (aproape) treceam pe roșu. De-aia am și scris atunci, că uite cum am acum amintire haioasă. Iar cu sexu’… vorba ta, doar nu vreau grădiniță acasă. 😜😬

  3. 🙂 Cea mare a devenit preocupată de propria greutate, de ceva timp încoace. De alte chestiuni o fi vorbit cu maică-sa. In schimb, suntem chiar prieteni și vorbim destul de mult. Când era mai mică și vedea la TV vreo scenă cu săruturi, avea aceeași replică „Ce scârbos!!!”. Sper să nu trecem prin experiențe dificile cu ea, să fie cât mai soft, mai complicat o să fie cu cea mică! 🙂

    • Nu, n-o să fie. Cea mică are model în cea mare și va pune foarte puține întrebări. Crede-mă pe cuvânt. Ale mele au acum 13 și 9 ani, iar greul la mine de-abia de-acum începe! :))

      • Cea mare face 16 ani in vară, e extrem, extrem de serioasă, pare neprietenoasă, selectivă, e interesată doar de școală, nu există altă lume pentru ea, școală, filozofie mai nou, literatură, în schimb cea mică (face 8 ani) e total diferită, foarte comunicativă, cochetă, expansivă, atrage prietenii, de aceea spun că va fi mai greu cu ea! Are un exemplu foarte bun în cea mare, să vedem cât îl va urma! 🙂 Dacă nu, vânător, armă și nu îmi va scăpa niciunul! 🙂 Nu e ușor să stai într-o casă cu 3 fete! 🙂

  4. Ca sa te incurajez putin, iti spun ca asta este doar inceputul :)))). Figurile adevarate vin putin, putin mai incolo…. asa cam pe la 14-15 ani:)))). Am insa convingerea ca ai facut si vei face treaba grozava . Din auzite stiu ca parca tatii sunt mai panicosi din fire :)))). PS. eu am 2 baieti :))))

    • Aaaa, brava, să-ți trăiască, ai scăpat (cred) de întrebări panicoase. Știu, de-acum încolo am de furcă cu cea mare, are 13 ani, fără o lună. Deci… Tu ține-mi pumnii, perlele le citești aici.

  5. Dacă voi avea copchii, respectiv fete, le voi vorbi super deschis despre acest subiect.
    Şi acum să îţi zic şi de ce: mama mea nu a fost deschisă cu mine în legătură cu acest subiect şi am citit foooarte mult despre tot ce înseamnă viaţă sexuală. Prefer să vorbesc cu fata mea despre aşa ceva, decât să citească n-şpe mii de aberaţii pe internet sau să asculte vorbele aruncate-n vânt de colegele ei, proaspăt iniţiate.
    Din păcate, noua generaţie, este foarte vulnerabilă. Au acces la prea multe (multe ascunse) şi se feresc de părinţi.
    Spor cu mândrele tale şi ia o gură mareeee de aer! Vei avea nevoie. :))

    • Mulțumesc draga mea, pe vremea mea nici nu se vorbea cu părinții despre educația sexuală și din păcate nici surse de informare nu erau ca acum, pe toate drumurile. Bine că lucrurile au mai evoluat iar eu discut orice cu ele. Bine, după ce trag aer în piept. :)))

Lasă un răspuns