Ce se naşte din pisică…

cat-3069037_960_720Azi vreau să vă povestesc despre o pisică şi puiul ei. Pisica în cauză sunt eu, puiul e buburuza mică. Nu degeaba li se spune copiiilor copii, doar ei sunt copia fidelă a părinţilor. Nici fetele mele nu sunt excepţia de la regulă.

În urmă cu vreo trei anişori pisica mamă s-a gândit să se joace de-a scrisul pe blog. Gândul a devenit rapid realitate şi de atunci pisica se tot joacă. Când are timp Citeşte mai mult…

Sentimentul inutilității

town-sign-822236_960_720

N-am crezut că o să ajung vreodată să mă simt aşa, să am acest sentiment al inutilității, din perspectiva sumbră a viitorului incert ce planează asupra națiunii noastre. N-am crezut că într-o bună zi, de fapt una rea, condiția de părinte o să-mi genereze astfel de gând negativ.

Iată de ce. Te chinui să faci un copil, îl creşti, îl educi, investeşti în neprețuitul lui posterior cel puţin până Citeşte mai mult…

Rezoluţia anului 2018

IMG_1971Mbun, a trecut perioada lui „fii mai bun” şi a Anului (mai) Nou şi-am intrat în linia dreaptă a noilor provocări ce ne franjurează elegant tot zen-ul cultivat cu atâta migală în această perioadă. Am tăiat de pe listă porcu’, am lichidat rezerva de vin şi ţuică, am consumat şi congelat tradiţionalele sărmăluţe şi nu în ultimul rând ne-am trasat rezoluţiile pentru următoarele 12 luni.

Pfooaaii, ce Citeşte mai mult…

Proiectul Plaja Terapeutică din Constanța

IMG_0396Sunt o privilegiată, trăiesc la mal de mare de când mă știu iar plaja este locul unde eu mă regăsesc mereu. Iubesc căldura și ea pe mine și nu cred că aș putea trăi la munte vreodată.

Sunt o privilegiată, sunt sănătoasă. La fel și membrii familiei mele. Zâmbesc gândului că-mi pot privi fetele senin știindu-le la fel, deși mii de părinți nu pot face asta. Am mai spus-o, sunt incapabilă să fac măcar Citeşte mai mult…

Să-i redăm zâmbetul Anei

IMG_0182

Zâmbetul pur, senin şi nealterat al unui copil este unul dintre cele mai mari satisfacţii pe care ţi le oferă viaţa. Zâmbetele a zeci, sute, mii de copii văzute de noi adulții, într-o viaţă întreagă, te duc imediat în propria copilărie de unde pentru câteva momente nu ai vrea să te mai întorci. Iar când este vorba de propriul copil ai face absolut orice să i-l vezi permanent pe buze.

Pe Ana Citeşte mai mult…

La volan tu știi ce faci?

model-2875192_960_720Sunt la volan. Sunt nițel cam mult pe pilot automat, văd doar roșu, verde, ceasul, acum trebuie să frânez, acum să accelerez, iar ceasul, pietonul, cedează trecerea, mașini, multe mașini. Ceasul, din nou. În dreapta, fiică-mea are logoree în timp ce mintea mea croşetează.

O las pe ea, apoi sper ca în 10 minute să ajung să iau banii pentru bancă, să nu uit să ajung și la farmacie, am un antibiotic Citeşte mai mult…

Avantajele adolescenţei

girl-535877_960_720Am aşa o bucurie diabolică când mă gândesc că am ajuns să-mi văd (măcar) una din fete la vârsta adolescenţei ceva de speriat. Fiindcă am stat io aşa mult pe gânduri, vreo trei secunde cred şi ghici ce, am tras concluzia indubitabilă că am o grămadă de avantaje de pe urma ei.

Adică na, doar n-am împins la cărucior, trezit în creierii nopţii, sugăcit degeaba aşea, ca să bifez şi eu una nefăcută. Nuu, Citeşte mai mult…

Viața și zâmbetul din ea

IMG_9945Am fost azi la mormântul ei pentru a-i spune în felul nostru, al celor câțiva adunați, la mulți ani. Am celebrat viața acolo unde ea nu mai este. Am celebrat zâmbetul așa cum îi plăcea, movul, ciocolata și Coca-Cola. Ar fi împlinit în această toamnă 40 ani.

Nu, n-am plâns, nici nu cred că asta și-ar fi dorit, ci am râs. Am glumit despre moarte. Și despre viață. I-am adus flori, i-am dăruit puțină Citeşte mai mult…

Mamăăă, ce mamă sunt!

mother-429158_960_720

Am fost o mamă disperată, ca orice mamă aflată la primul copil. Am fost ca în bancul ăla în care la primul copil mama sună la salvare când îi curg mucii, la al doilea „las’ că-i trece, poa’să-i şi mănânce”, iar la al treilea care a mâncat pământ din faţa blocului şi creta de la şcoală, îl întreabă „în seara asta mai mănânci ceva?”. Cam aşa şi eu, doar că m-am oprit la doi.

Am fost atât de disperată Citeşte mai mult…

Temele, interminabila epopee a părinţilor

book-1853677_960_720E octombrie. De-abia octombrie iar mie mi s-a luat deja de temele fiică-mii. E la vârsta la care încă ce-i al ei e şi al meu, probleme, vise, dorinţe. Şi teme. Sau mai ales teme. Asta îmi creează un disconfort maxim fie la serviciu, fie acasă.

Sunt un părinte din secolul XXI, secolul informatizării și modernizării tuturor domeniilor, cu doi copii într-un sistem de învăţământ românesc atât de învechit Citeşte mai mult…