Blec fraideiu’ la români sau mai degrabă blec fraieru’ lovește din nou. Vreo doi ani la rând am căzut și eu în plasa mirobolantelor reduceri care de fapt ori erau infime ori practic erau inexistente, căci prețurile de listă creșteau în ultima săptămână sau lună precum gogoșile lui mamaie de la țară chiar înainte de a le îneca în ulei, iar cu „importanta” reducere ele erau de fapt cele reale. Mda, nu Citeşte mai mult…
Nu mai a(ve)m timp
Ţi-aş fi spus că timpul e nelimitat şi că avem unul infinit la dispoziţia noastră, că absolut toate acţiunile şi deciziile noastre vor putea fi amânate cât de mult putem sau ne dorim, că în viaţa asta timpul e suficient de mult încât să ne cuprindă toate dorinţele, visele, trăirile. Că trăim veşnic, doar în viaţa asta. Că vom fi aici prin el, cu el, tot timpul. Dar mai ales ţi-aş fi spus să-i dăm Citeşte mai mult…
Când am chef, opresc trenu’
Adevărul e că în viaţa asta a mea am visat şi eu odată să devin vedetă de ştiri locale, alea de la vestita oră cinci, dar n-aveam nici cea mai vagă idee cum să fac asta. Aveam şi eu un chef nebun să deturnez un avion pe motiv că mi-am uitat acasă costumul de baie sau să salvez vreo mâţă din copac şi televiziunile să fie grămadă pe eroina de mine, da’ na, vrabia… ştiţi povestea.
Astrele totuşi Citeşte mai mult…
Când vorba-i dulce şi somnu’ la fel
Se face ora 11. Noaptea. Mă aşez în pat la orizontală şi ştiu exact că pân’să număr şapte capre, vaci sau oi eu deja am adormit undeva între trei şi patru. Unul din lucrurile minunate din viaţa asta a mea e că eu nu ştiu ce-i aia insomnie şi nici nu cred că voi afla curând. Somnu’ e prietenu’ meu de-o viaţă şi n-o să stric o asemenea frumuseţe din pricina unor cornute. Bine, există şi excepţii Citeşte mai mult…
Odă ţânţarului anormal
De două săptămâni sunt terorizată de un ţânţar anormal. Sunt convinsă că e complet anormal fiindcă niciunul întreg la minte n-ar face atâtea zile fripte doar unei singure persoane. Adică tânţarilor le place varietatea de sânge, albastru, fierbinte, dulce sau sărat, nu s-ar limita ei doar la un singur tip. Şi ăla fără niciun dumnezeu căci din multitudinea anilor trăiţi am certitudinea că pe mine nu Citeşte mai mult…
Să-ncepem şcoala, zic!
Punct şi de la capăt. Un nou septembrie şi-a făcut simţit prezenţa şi ca atare un nou an şcolar s-a grăbit să cheme pe porţile şcolilor elevi din toate ciclurile şcolare. Mno, idem pentru mine căci după cum ştie fiecare părinte pe pielea lui, odată cu odrasla începe şi el şcoala. Şi asta fără nicio posibilitate de refuz, amânare, smiorcăială sau neasortare de pantofi cu dunga mov de la cravată.
Nu-ţi omorî visul!
Când s-a născut visul ăsta în mine? Sau mai bine zis, pasiunea asta? Când l-am omorât ca apoi el să renască precum Pheonix din subconştientul meu? Când am descoperit o lume nouă, prin intermediul ei? Când vom înţelege că practic visele nu pier niciodată, ci doar sunt amânate, amăgite, uneori uitate?
La asta mă gândeam într-o simplă şi banală zi, zi care însă a trezit în mine un vis mai vechi. Pentru Citeşte mai mult…
Un colţ de rai
Definiţia colţului de rai e diferită pentru toată lumea. Dacă pentru mine poate fi o plimbare în pas domol pe malul mării, pentru tine poate fi o seară dansantă cu mulţi decibeli peste limita normalului. Dacă colţul tău de rai e un sejur într-o destinaţie exotică asezonată (musai) cu un hotel de ţâşpe stele, paradisul meu poate fi acasă, cu o carte în mână şi un ceai alături. Nu că aş avea ceva cu Citeşte mai mult…
Ţi-am dat mesaj doar ca să…
Zilnic primesc şi scriu mesaje. Trăim în era tehnologiei, a trimiterii şi primirii de informaţie atât de rapid încât mesajul de orice natură ar fi el, e doar la un click distanţă. Sau de degeţel rapid. Câteodată însă fix când nici nu gândeşti, emoţia primită sau trimisă odată cu el, mesajul ăla mirobolant, nu poate fi exprimată în cuvinte. E doar un simplu mesaj, o înşiruire de litere sau cuvinte dar Citeşte mai mult…
Când mi-e poftă, cu plăcere!
Când vine vorba de pofte, tot păţitu-i priceput şi puţini sunt cei care şi-o agaţă frumuşel în cui pe motiv că o să treacă aşa, de la sine. Dacă pofta de vacanţă, de somn, de varză murată sau de shopping le mai poţi amăgi cu diverse metode, pofta de dulce, pfooooaiiii, ferească cel cu cerculeţ pe cap să nu ţi-o satisfaci. Scade glicemia, creşte bulimia, nu contează, piticului de pe creier îi trebuie Citeşte mai mult…